Plecarea peste hotare a 2,4 milioane de crestini este un fapt, nu o interpretare (daca o fi exacta cifra asta si daca oamenii aceia chiar sunt ce spunem noi sau spun ei ca sunt).

Acum, faptu-i fapt, insa ce interpretare vom aduce? Aici e-aici...

Eu zic asa: orice am gandi noi, prizonieri ai intereselor noastre subiective, sa luam in calcul si pe Domnul, ca doar lucreaza in istorie (stie careva ca s-ar fi retras la pensie?).

Oare ce voieste Dumnezeu prin aceasta plecare a crestinilor nostri in lume? Oare exodul acesta nu face parte din Planul lui Dumnezeu?

Nu m-as mira ca Europa sa primeasca tocmai acum, la vreme de exod, o mostra de crestinism romanesc... Oameni care merg la biserica, fac semnul Sfintei Cruci, isi tin traditiile etc.

Ce va iesi din asta eu nu stiu. Vom trai si vom vedea.
Insa nu pricep de ce trebuie sa privim toate chioris, sceptici, pesimisti, nemultumiti, raniti, maniati, indignati, incruntati, dezamagiti si vesnic in banda negativa... Ochiul bun si ochiul rau... Eterna problema de asezare sufleteasca.

P.S. N-am spus ca-n tara nu avem probleme si inca grozav de mari, cumplite chiar. Nu spun aceasta, spun doar sa ne-amintim mereu ca Domnul vede, Domnul ingrijeste, Domnul lucreaza in noi, in omenirea intreaga. Nu poate fi altcumva, iar noi sa nu uitam in nici un caz aceasta, ca doar nu suntem orfani.