[Fani71]

"Religia la liceul Spiru Haret am făcut-o cu preotul paroh al bisericii
Silvestru - cartier burghez de semi-centru al capitalei -, un bărbat falnic, barbă
mare roşcată, proprietar de vie bună, vechi şi statornic liberal, iubitor de vin
negru vîrtos şi de bucate de soi şi mai cu seamă de sarmale. Ochiadele pe care le arunca femeilor, cu destulă discreţie dealtfel, păreau a nu rămîne întotdeauna platonice.
M-a simpatizat; eram, din patru, singurul evreu care nu venise cu cerere de
scutire şi certificat că urmează religia la rabin. Prin cursul superior (ne-a fost
profesor în toate clasele) îi plăcea să declare: decît să văd ministru al cultelor pe un papistaş de-al lui Maniu, mai bine să-1 văd pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă, şi rostea numele meu.
Aveam mereu zece, spuneam Tatăl nostru şi mă închinam.
L-am iubit şi eu tare mult pe părintele Gheorghe Georgescu om simpatic,
oricînd dispus s-o ia pe coarda sfătoşeniei, şi bun. O fi fost departe, foarte departe de modelul pastorului protestant ori clericului catolic, o fi săvîrşit şi păcate şi o fi avut slăbiciuni, dar preotul de mir niţel lumeţ nu mi s-a părut niciodată - şi nici atunci, în copilărie, cînd suntem îndeobşte exigenţi şi necruţători - un agent al vicleanului.
Preotul de mir în genul părintelui Georgesecu - dealtfel credincios
înflăcărat, isteţ de gură, vorbitor ales, gata mereu să ierte şi surîdă, fără pic de acreală în sufletul lui lipsit de cotloane tenebroase - reprezintă unul din stilurile posibile (dacă nu şi recomandabile) ale ortodoxiei; nu-i un îndreptar, însă nici nu sunt - iac-aşa în ciuda moraliştilor şi ca să le fac rîcă evaporatelor mirene şi prea cucernicilor mireni -, nu sunt pentru nimic în lume voitor să arunc cu piatra în el.
(După cum nici de dragul zeloşilor sectanţi nu confund Roma papală cu bîrlogul
Curvei roşii şi sinagoga Satanei.) Poate că în şirul lung de minuni prin care
Dumnezeu m-a dus la credinţă - căci pentru fiecare (oricît de neînsemnat) drumul e plănuit cu o de necrezut amănunţită grijă - e la locul lui şi chipul acesta de preot care multora din puriştii de astăzi le pare scandalos. (Cu atît mai mult cu cît, har Domnului, nevoia lor de fanatism şi intransigenţă este amplu satisfăcută de puterile statale laice.)
Ehei, copii dragi, lumea e mai complicată decît credeţi voi."
Steinhardt