Sfantul Luca al Crimeii (din care citesc la recomandarea lui Eugen, caruia ii multumesc acum pentru sfat) zice aici http://www.scribd.com/doc/81377941/S...Puterea-Inimii la pagina 18, despre inima:
"In intreaga Scriptura inima este organul de comunicare a omului cu Dumnezeu si prin urmare ea este organul cunoasterii supreme."

Comunicare si cunoastere... Cunoasterea cea mai inalta e prin comunicare cu Dumnezeu... OK, lucruri familiare crestinului.

Dar cum cunoaste omul crestin cu inima?
Sfantul ne orienteaza mai intai catre cunoasterea "simtita", afectiva (emotionala). In paranteza fie spus, desi in psihologie, chiar la noi romanii, Vasile Pavelcu introducea conceptul de "constiinta afectiva", omului contemporan ii vine greu sa accepte sintagma aceasta: cunoastere cu emotiile, cu simtirea (nu cu simturile)... Rationalismul refuza orice amestec al afectivitatii in cunoastere, afar eventual de unul cu efecte nocive, iar sediul si mecanismele cunoasterii sunt evident la nivelul creierului, de unde respectul cuvenit pentru neurostiinte si in special pentru savantii din neuropsihologie. Tot "omul de stiinta" stie (vai, de fapt crede, copilareste) ca a cunoaste inseamna a te screme sa operezi intelectual, acolo sus pe umeri si nicidecum sub coaste, si a te lauda facind valuri cu gandirea, memoria, limbajul etc. Numai ca, in realitate, lucrurile nu stau deloc (doar) asa. Teologia a aratat aceasta dintotdeauna, iar in ultimul veac i s-a alaturat si psihologia cu cercetari minutioase si demonstratii inechivoce: cunoasterea este un demers mixt, al intregii fapturi, iar afectivitatea (vibratie concomitent fizica, psihica si comportamentala) joaca rolul crucial inclusiv in cunoasterea de nivelul laureatilor Nobel. Faptul fusese pe larg evidentiat si comentat, dintotdeauna, un exemplu la indemana fiind ungurul George Polya, cu juma de secol in urma, cand a cercetat conditiile creativitatii in lumea oamenilor de stiinta (recomand lucrarea savantului maghiar "Creativitatea in matematica", se mai gaseste prin bibliotecile scolilor si liceelor patriei, de nu prin cele municipale).

Si ce face crestinul cand cunoaste cu inima? Ce face inima lui pe tarimul afectiv?

Rezuma sfantul Luca:
- se veseleste
- se bucura
- se necajeste
- se tulbura
- se nelinisteste
- se sfasie
- freamata de furie
- arde
- se manie impotriva Domnului

Si cum poate fi (afar de "curata")?
- este plina de rautate
- de curvie
- de zavistie
- de semetie
- de curaj si de frica
- de necuratie
- de zdrobire pentru pacatele sale