Citat:
Īn prealabil postat de glykys
Colectia Parinti si Scriitori Bisericesti - http://archive.org/details/Psb-Colec...oriBisericesti
Sfintii Parinti sunt cei care au participat la sinoadele ecumenice. Prin extensie, Sfintii Parintii sunt cei care au ramas in mentalul colectiv ca teologi intelepti si cu lucrari folositoare duhovniceste.
Si totusi, PSB, Filocalia sunt carti grele...
Uite un site bun, sper sa iti foloseasca, http://www.catehetica.ro/ |
Mai, mai, mai... Of, vechea problema...
"Carti grele"?... Pai de-a dreptul imposibile pentru duhul lumesc. Nebunie si sminteala.
Insa pentru omul atins de harul lui Dumnezeu, usoare sunt, ca apa... Se citesc cu inima, cu inima infranta si smerita, nu cu gandul istet... Altminteri se citesc degeaba, spre trufie si prostie, iar nu spre alinare si izbavire.
Nu, nu e bine sa judecam cu masura lumeasca aceste carti. Ce vom zice atunci de Scriptura? Nu e Biblia, oare, cea mai "grea" dintre carti? I-a dat careva de capat? Si totusi o citesc si semianalfabetii, unii lucrind-o in ei cu mult mai bine decat Plesu ori Liiceanu, de pilda. Asadar, Biblia fiind evident o carte "grea", ce vom face: oare vom astepta sa o deschidem pana va deveni "usoara"?... Oare nu devine ea usoara pe masura ce tot citim si rumegam si faptuim din ea?...
Greu, greu... Masura greului acestei lumi
e alta decat masura greului acelui jug pe care Domnul il numea "usor".
Grea imi zicea un preot ca e si rugaciunea lui Iisus, ca este, cica, numa pentru anahoreti... Dumnezeu sa-l ierte, ca mult m-a smintit atunci, prunc eu fiind...
Mai bine sa-l lasam pe om sa-si faca singur treaba. A intrebat, iata noi i-am spus. Sa puna osul la treaba. Poate ca tocmai asta il va lamuri si ii va orienta mai aproape de adevar (si de Adevar) viata. Ce ne bagam noi? Propun sa ne cenzuram indoiala ca altul ar putea sa fie mai firav decat noi. De unde stim ce vrea Domnul de fapt de la un tanar care ne-a intrebat ceva. Noi i-am raspuns la ce ne-a intrebat. Mai departe, Dumnezeu sa-l ocroteasca si sa il lumineze! iar daca ne-o intreba din nou, ii vom raspunde airasi, de-om putea.
Asa gasesc ca-i cu adevarat bine, sa ma ierti surioara ca nu m-am aratat prea cocolositor... Eu am mare incredere in "simpla" nazuinta a omului spre Dumnezeu, fie si prin lecturi. Dragostea de Dumnezeu, cand lucreaza harul in om, bate toate dificultatile lecturii, oricare ar fi cartea. Iar de raman probleme si neintelesuri, omul nu-si gaseste odihna pana nu se lamureste. De-ar trece si 50 de ani, el tot nu are pace. (Si in acest timp el cauta si creste, sub ingrijirea harului, frumos...)