Cătălin, nici eu nu cred într-o mântuire fără Hristos, fără harul Său, fără comuniunea cu El. Însăşi mântuirea o înţeleg ca fiind cunoaşterea Sa şi a fi cunoscut de El. Ce înseamnă, însă, această dublă cunoaştere? Cel care-L cunoaşte pe Domnul începe să semene cu El, iar Hristos îşi va recunoaşte chipul în cel credincios. Nu sunt de părere că trebuie să repetăm papagaliceşte ceea ce spun sfinţii, după cum te exprimai într-un mesaj anterior. Cred că trebuie să ne pocăim şi mintea împreună cu inima, să ne înnoim înţelegerea; să ne grăbim să înviem ca să putem înţelege cuvintele vieţii. Să nu amânăm învierea pentru viaţa cealaltă, căci s-ar putea să o ratăm definitiv.
Mă raportez la credinţă într-un alt mod decât tine. Tu consideri că importantă este corectitudinea formulării credinţei, însuşirea ei în formele enunţate de sfinţi, poate şi copierea ei şi transpunerea în viaţă cu rigurozitate. Ai, cu alte cuvinte, un deosebit respect pentru literă, considerând că trăirea în duh vine după aceea.

Mesajele tale le găsesc cam reci, ceea ce scrii se adresează mai mult minţii, iar ce m-ar face să ader la convingerile tale ar fi mai degrabă frica decât dragostea de Dumnezeu. Dar adevărul lui Dumnezeu este în acelaşi timp şi iubire, şi lumină. El pătrunde nu doar mintea, ci şi inima. Când îl citesc pe Părintele Stăniloae, spre exemplu, nu doar înţeleg, ci şi simt că este adevărat ceea ce scrie.

Poate că eu greşesc, căutând prea devreme înţelesuri mai adânci, mai cuprinzătoare, vrând să pricep litera din perspectiva Duhului. Sunt eu mândru, însă nu într-atât încât să mă sprijin doar pe raţiunea proprie. Am căutat să mi-o las luminată de cei la care am văzut lumină dumnezeiască. Şi mă refer la părinţi ortodocşi, căci cunosc pericolul luminilor înşelătoare.

Dar mai am mult, foarte mult de cunoscut şi de înţeles, prin urmare nu pot şi nici nu vreau să te combat, pentru că nu pornesc de la premisa că am dreptate. Poate cu timpul voi reuşi să înţeleg mai bine perspectiva pe care o ai cu privire la credinţă, la mântuire, la Biserică. Până atunci voi căuta, încercând să-mi lămuresc eu însumi cât mai multe întrebări, nădăjduind în ajutorul lui Dumnezeu.