Citat:
Īn prealabil postat de Tartaruga
Draga Ioan,
Si eu as putea intreba: vorbim de Duhul Sfant fara sa vorbim de Tatal si Fiul? Fereasca Sfantul!
Mangaietorul a fost trimis si El mangaie acolo unde vrea. Crezi ca un musulman ar mai fi musulman daca nu ar primi mangaiere in rugaciune? Eu o singura data am intrat intr-o moschee, in Marea Moschee din Paris si acolo am intrat in vorba cu ceva femei ce ieseau de la rugaciune, le-am intrebat despre practica rugaciunii. Mi-au zis ce multa mangaiere primesc si ce multa pace le aduce rugaciunea si cu exemple concrete: era o mama cu fiica. Mama imi zicea ca de exemplu baiatul lui avea o leziune suspectata de a fi cancer. Cand a auzit, ca si mama s-a ingrijorat si stresat, asa ca a dat fuga la rugaciune si s-a rugat sa se faca dupa voia lui Dumnezeu si sa-i dea forta sa primeasca voia Sa, dupa care s-a linistit complet, a simtit ca totul se afla in mainile Lui si nu are de ce sa isi mai faca griji. Imi povestea totul cu o fata atat de luminoasa si ma miram de credinta ei. Biopsia a iesit apoi negativa, nu era cancer. Fiica mi-a povestit cum o ajuta pe ea rugaciunea sa nu se streseze la servici, zicandu-mi ca este supusa la cel putin acelasi stress ca si colegii, si in timp ce aceia sunt mereu stresati, ea este in pace datorita rugaciunii. Si mi-a spus apoi cum se roaga: ca si mama ei, pune totul la picioarele lui Dumnezeu, ii cere sa o ierte pentru pacate, si sa-i dea forta sa duca ceea ce El ii da in viata. Si ceea ce m-a surprins la fiica este faptul ca de una singura a descoperit ca cel mai bine se roaga facand matanii pana la pamant, mi-a explicat tot ce simte pe plan spiritual din acest gest. Si atat mama cat si fiica imi repetau mereu ca Dumnezeu este bun, foarte bun, ambele cu fetele radioase de bucurie. Dupa care le-am intrebat ce cred ele ca se intampla dupa moarte. A fost momentul maxim de lumina si bucurie pe fata lor, fiica raspunzandu-mi ca spera sa ajunga in Rai pentru ca Dumnezeu este mare si bun...
Daca nu Mangaietorul le mangaia pe aceste femei, atunci eu nu stiu cine altcineva, ca cel rau cu siguranta nu da atata bucurie si seninatate...
|
Nu eu am confundat (a cata oara?) Creatorul cu creatura. Ci tu. Nu eu am vazut in Pavel (pe care in atatea locuri, pe alte topicuri, l-ai pus in paranteze, de nu cumva l-ai ponegrit de-a binelea, revezi!) izvorul dragostei, ci tu.
Nu eu am omis, asadar pe Duhul Sfant in precizarea ta despre Pavel (implicit pe Tatal si pe Fiul), ci tu.
E cazul asadar sa opresti vorbitul de-a-dura si sa fii de acord ca numind eu pe Duhul am numit Dumnezeirea. Sau vrei cumva sa ma inveti si dogma Sfintei Treimi (ca tot erai in cautare de exemple de dogme si nu gasisesi pe-aici pe la ortodocsi)?
P.S. Adriana, "atata bucurie si seninatate" e departe de noi sa cunoastem la altii... Cata vreme nu avem ochi pentru intunericul din noi si dam pe-afara de fericire, cata vreme bolborosim neintrerupt mii de cuvinte, parasiti de taina tacerii intrutotul, cata vreme ne tot dam lectii reciproce despre cele pe care altii se cutremura sa le si gandeasca, cata vreme nu suntem prinsi, in mod vadit, la pocainta (in schimb ne credem deja mirese, barbati si femei laolalta, pe temeiuri care neaga mereu, cum ti-am mai spus, ca Mireasa este
Biserica mai intai, asadar
comuniunea euharistica, iar nu femeia cutare in visarile ei aiuristice), eu zic sa ne oprim. Altminteri iar uitam ca unii ingeri sunt lumina (in ochii mintii noastre ratacite) si "atata bucurie si seninatate" de nu putem sa ducem.