Citat:
În prealabil postat de Tartaruga
Dar intelegi ce a vrut sa spuna Ap. Pavel cand a afirmat ca nici un pacat nu intra in Imparatie, nici desfranatii, nici hotii etc? Daca intelegi atunci poate te cutremuri de condamnarea ce ai aruncat-o zicand ca doar o parte din calugari ar reusi asa ceva. In cazul asta ce rost a mai avut sa fii crestin daca doar unii calugari reusesc sa intre in Imparatie? Sau tu crezi ca acolo se intra cu patimi? Nici pomeneala, Catalin, nici pomeneala. Deci daca doar unii calugari scapa de patimi iar tu nu esti calugar, ce rost mai are sa fii crestin? Doar ca sa te amuzi facand teorii inainte ca patimile sa te arunce in Iad?...
|
Gandesti tot prin prisma dogmei protestante, care spune ca omul odata botezat la ei s-a mantuit si despatimit.
Despatimirea e cea mai inalta treapta, omul ajunge sa traiasca la fel ca ingerii. Nu e doar ca nu mai minte, nu mai fura, etc., sunt si gandurile, pornirile, simturile, care nu se vad. Ajunge aproape sa nu mai faca pacate, decat poate cele foarte usoare.
Noi ne chinuim sa nu le facem pe cele grele, de aceea avem nevoie de spovedanie si Imapartasanie in fiecare post. Dar cele ascunse si radacini ale lor nu le putem scoate, toti pastram macar putina mandrie sau alte pacate. De aceea la despatimire ajung in general calugarii dupa multa nevointa si asceza, nu de pe o zi pe alta.
De aceea bunul Dumnezeu ne-a ajutat si ne ajuta pentru ca dupa cadere noi nu mai puteam face prea multe din cauza pacatului. Ne-a dat har sa ne ajute. Si ortodoxia spune ca cei care nu au pacate grele chiar daca nu au avut timp sa isi faca si canonul rugaciunile Bisericii ii pot scoate din Iad.
Prin spovedanie ni se sterg pacatele pe care le-am facut pana atunci, iar prin Impartasanie ne unim cu Hristos. Nu trebuie neaparat sa fim despatimiti ca sfintii ca sa putem prinde un colt de Rai.