Citat:
Īn prealabil postat de Marius22
Inima este, intr-un anume fel, acea "piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii (cei ziditi) dar pe care Dumnezeu a pus-o chiar in "capul unghiului" fiintei noastre si a vietii duhovnicesti.
Dar cati mai luam seama la pornirile launtrice ale inimii noastre, la duhurile ce o stapanesc, la faptul ca ea ni se face poarta de intrare in Imparatie sau in iad?
Cu cat ne vom atinti mai des atentia catre ea prin trezvie, cu atat vor creste sansele sa o pretuim mai mult, ca pe una ce este locul de taina in care Hristos ne cheama pe fiecare dintre noi la intalnirea cu Sine.
|
Atentia, intr-adevar ne este atrasa mereu la alte lucruri. Propuneri de risipire / imprastiere sunt cu carul.
Acestea insa n-ar avea succes, nu ne-ar rapi atentia si viata pe cai ratacite, daca inima noastra ar fi curata. Tocmai intrucat avem in inima o multime de necuratii suntem si sensibili / deschisi / colaboratori cu toate necuratiile din jurul nostru.
Ei bine, lumea n-o putem curati ori schimba, insa putem sa incepem cu inima noastra, deprinzindu-ne, precum bine spuneai, sa soptim mai des intr-acolo, rugaciune...
Domnul sa ne miluiasca!