Citat:
Īn prealabil postat de Eugen7
Din cate am priceput pana in prezent... persoana umana este condusa de dorinta (pofta). Aceasta pofta nu poate fi un simplu rezlutat al inteligentei (drept dovada diferenta intre om si animale pe de o parte precum si intre om si inteligenta artificiala, roboti pe de alta parte). Astfel pofta (dorinta) umana are in vedere sentimentele specific umane (care includ si cele duhovnicesti) "impletite" cu intelectul uman (unic pe Terra).
"Acolo unde este comoara ta va fi si inima ta" spune Domnul. Din inima omului "ies adultere, desfranari, minciuni, hotii" dar "imparatia cerurilor este inautrul vostru, in adacul inimii".
Astfel consider pertienta viziunea patristica confor careia "inima" (ca organ fizic dari si "organ spiritual") este centrul poftei (dorintei) al sentimentelor duhovnicesti (agape spre exemplu). Omul doreste cu inima, apoi gandeste cu intelectul (conform dorintei), apoi eventual vorbeste dar ajunge sa infaptuaisca prin lucrarea specifica energiei persoanei umane (trup si suflet) care este condusa de intelect, minte (al carei organ este "creierul").
Rolul mintii (intelectului) este acela de a "ghida" inima (pofta, dorinta) catre cele duhovnicesti si de a o apara de: patimi, pacate, duhuri necurate... prin discernamantul duhovnicesc. In om, intrucat are liberul arbitru, daca dorinta este pervertita (datorita patimilor, pacatelor, duhurilor necurate)... sau intelectul (cu cele doua componente distincte: ratiune si contemplatie) nu "functioneaza" corespunzator (datorita patimilor, pacatelor, duhurilo necurate) omul vituieste nefiresc, fiind inevitabila moartea duhovniceasca (intai intelectul si inima, apoi fiziologic...)
cu harul Sau... acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
|
Frate Eugen, va multumesc pentru cuvant.
As voi sa adaug si eu o vorba, in acelasi duh nadajduiesc: intelectul poate sesiza, cata vreme nu e cu totul sclav al patimilor, asadar orbit/robit intru totul, poate sesiza ca un lucru sau altul nu e in ordine cu noi, in noi... Insa am descoperit ca intelectul singur, inclusiv vointa omului oricat ar fi de tare, de puternica: nu are PUTEREA de a indrepta ceva. Nici macar credinta insaasi, oricat s-ar stradui omul sa studieze, sa cerceteze, sa se indrepte etc.
De aceea noi cerem la rugaciune, CU DUHUL UMILIT SI INIMA SMERITA SI INFRANTA, precum si prin modul de vietuire cat mai cumpatata si cuviincioasa, cerem asadar PUTEREA MILEI LUI DUMNEZEU in ajutor. Doar asa putem realiza despatimirea / curatia, mai intai.
Vad bine, desigur in parte, in ce situatie ma aflu dar ma gasesc neputincios de a schimba "cu mana mea" in mine si atunci cer ajutorul lui Dumnezeu, al sfintilor Sai, al Bisericii. Harul il cer la rugaciune si prin toate faptele. Harul, Mila lui Dumnezeu. Ca singur nu prea reusesc mare lucru in lupta dinlauntrul meu, am verificat de prea multe ori cam care imi este masura. Insa unde eu nu pot, E CINEVA care poate: Bunul Dumnezeu, laudat fie in vecii vecilor!
Domnul sa ne lumineze cu harul Sau, intru curatirea si tamaduirea inimii! AMIN+