"1990
20 martie – În replică, se produce o manifestație maghiară cu oameni înarmați și bine organizați, accesul în oraș al manifestanților români fiind blocat. Trei autobuze cu țărani români din județ sunt lăsate să pătrundă dincolo de cordoanele care închideau orașul, pasagerii lor devenind practic victimele manifestanților unguri, bine pregătiți pentru represiune.
După amiaza, la Tg. Mureș au loc noi confruntări violente soldate cu 6 morți și 263 de răniți în cea mai mare parte români (4 morți și 198 răniți). La Ernei, Dumbrăvioara, Sângeorgiul de Mureș se ridică bariere, românii sunt agresați cu furci, lopeți, bare, pietre etc. Fabrica de pâine lasă fără pâine populația română a municipiului, în timp ce maghiarii primesc pâine distribuită prin bisericile reformate și romano-catolice.
Deși s-a încercat ascunderea adevărului, el iese la iveală chiar din aceste cifre: pregătirea insurecției este evident de partea celor care au avut mai puține pagube. La fel de elocventă este prezenta unor echipe de filmare din Occident, compuse mai ales din unguri extremiști, care erau bine pregătite și plasate pentru a filma evenimentul.
Acestea au făcut reportaje partizane, transformându-i cinic în comentariile lor pe unguri din agresori în călăi. Așa se face că o victimă care a fost prezentată pe toate ecranele lumii, ca ungur ucis în bătaie de români, era românul Mihai Cofariu, maltratat sălbatic de unguri. Mihai Cofariu, din comuna Ibănești, a scăpat cu viață, dar cu grave infirmități.
Toate acestea ne indică un plan de dezinformare pregătit la nivel intern și internațional, în favoarea părții maghiare. Scopul pare a fi fost de a internaționaliza chestiunea maghiară din România și a obține un rezultat favorabil autonomiei județelor maghiare sau chiar a Transilvaniei. Sunt indicii că această insurecție ungurească urmărea, de fapt, refacerea Regiunii Autonome Maghiare. Deși planul UDMR n-a izbutit, aceasta se datorează mai puțin conducerii provizorii a României, concesive și capitularde fată de UDMR și Ungaria, ci populației civile românești, care a reacționat riscându-și viața să dezamorseze un puci pregătit împotriva Statului Român. Atunci Uniunea culturală Vatra Românească și-a dovedit rolul de zid ce a oprit valul, interpunându-se între Statul Român și agresiunea patronată de UDMR.
În noaptea de 20-21 martie biserica ortodoxă din lemn din satul Valea (Iobăgeni) este incendiată de autori neidentificați.
21 martie – Biroul executiv al CPUN înființează o comisie centrală de anchetă a evenimentelor care au avut loc la Tg. Mureș, condusă de Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al guvernului.
La ora 18 este profanată Ambasada României de la Budapesta. Manifestările ostile antiromânești au continuat la Budapesta și în zilele următoare.
25 – 31 martie – În zona Gheorghieni-Miercurea Ciuc, călătorii români sunt agresați în trenurile locale."
sursa:
http://ro.altermedia.info/minoritati...990_23149.html