Recent am citit acest articol si ma gandeam sa puna fiecare un autor sau o carte
„Este bine stiut faptul ca educatia tinerilor de astazi, mai ales in America, nu reuseste sa provoace un raspuns adecvat fata de cele mai inalte expresii ale artei, literaturii si muzicii umane. Ca urmare, tinerii se formeaza la intamplare, sub infuenta televiziunii, a muzicii rock si a altor manifestari ale culturii (sau— mai degraba ale anticulturii) actuale; din pricina acestei stari de fapt, dar si ca urmare a ei – si mai ales din pricina absentei oricarei idei constiente la parinti si profesori despre ceea ce este viata crestina si despre cum ar trebui sa fie crescut un tanar din acest punct de vedere – sufletul celor ce supravietuiesc anilor tineretii este cel mai adesea un desert emotional, vadind in cel mai bun caz lipsuri in ce priveste atitudinile fundamentale fata de viata, socotite odinioara firesti si indispensabile.
Putini mai sunt in stare astazi sa-si exprime limpede emotiile si ideile si sa se confrunte cu ele in mod matur: cei mai multi nu stiu nici macar ce se intampla inlauntrul lor. Viata lor se imparte in mod artificial intre munca (si prea putini sunt in stare sa puna partea lor cea mai buna, sa-si puna inima in ea, fiindca este «doar pentru bani»), joaca [distractie, n.n.] (in care multi vad «adevaratul sens al vietii») religie (de obicei, nu mai mult de un ceas sau doua pe saptamana) si asa mai departe, fara vreo unitate care sa dea sens intregii vieti. Foarte multi, gasind ca via*ta de zi cu zi este nesatisfacatoare, incearca sa traiasca intr-o lume fantastica pe care si-o creaza singuri (si in care cauta sa faca loc si religiei). Iar unificatorul intregii culturi moderne este numitorul comun al adorarii sinelui si al cultului confortului, care ucide orice gen de viata duhovniceasca.
Aceasta este doar o parte din «bagajul cultural» pe care omul de astazi il aduce cu sine atunci cand devine ortodox. Desigur, multi supravietuiesc ca ortodocsi, in ciuda trecutului lor; altii ajung la un adevarat dezastru duhovnicesc din pricina lui; multi insa raman infirmi sau cel putin nedezvoltati duhovniceste, pur si simplu fiindca nu sunt constienti si nu sunt pregatiti pentru cerintele reale ale unei vieti duhovnicesti.
Ca inceput pentru a face fata problemei (si, eventual, pentru a-i ajuta pe unii dintre cei ce au dificultati), sa cercetam pe scurt invatatura ortodoxa despre fi*rea omeneasca, asa cum a fost ea formulata de catre un profund scriitor ortodox din veacul al XIX-lea, un adevarat Sfant Parinte al vremurilor de pe urma – Episcopul Teofan Zavoratul († 1894). In lucrarea sa intitulata Ce este viata du*hovniceasca si cum sa ne pregatim pentru ea, acesta scrie:
Viata omului este complicata si cu multe laturi. [...] Fiecare latura are pro*priile facultati si trebuinte, propriile metode, lucrari si impliniri. Omul traieste doar atunci cand toate facultatile ii sunt in miscare si cand toate nevoile ii sunt implinite. Insa atunci cand doar o mica parte din aceste facultati este in miscare si doar o mica parte din nevoi ii sunt implinite – o asemenea viata nu mai este viata. [...] Omul nu traieste omeneste pana ce totul in el nu este in miscare. [...] Omul trebuie sa traiasca asa cum l-a zidit Dumnezeu, iar atunci cand nu traieste astfel, poate zice cu indrazneala ca nu traieste defel. [...][3]
In aceste cuvinte ale Episcopului Teofan putem deja identifica una dintre erorile comune cautatorilor vietii duhovnicesti de astazi: nu toate laturile firii lor sunt in miscare; ei cauta doar sa-si satisfaca anumite nevoi religioase [...] fara a fi ajuns la pace cu unele dintre celelalte nevoi ale lor (in special psihologice si emotionale) sau, mai rau: se folosesc de religie in chip nelegitim pentru a-si implini aceste nevoi psihologice. La astfel de oameni, religia este un lucru artificial, care nu a atins inca partea cea mai adanca din ei si, adeseori, un eveniment neplacut din viata lor sau chiar atractia fireasca fata de lume sunt de ajuns pentru a le spulbera universul de plastic si pentru a-i indeparta de religie. Uneori astfel de oameni, dupa o amara experienta de viata, revin la religie; insa cel mai adesea se pierd sau, in cel mai bun caz, raman infirmi sau sterpi“[4] .
Dupa ce am citit articolul am zis, are dreptate parintele! eu cel putin am citit mai multe carti duhovnicesti decat cele mentionate de el, asa ca v-as ruga sa contribuiti fieccare cu un titlu de carte sau un autor si sa specifice cu ce ne-ar ajuta in viata duhovniceasca sau chiar de zi cu zi, sper ca ati inteles la ce m-am referit :D
__________________
,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui."
Pr Sofronie Saharov
|