Eu tare m-am bucurat, Marcel Ionut, de deschiderea ta fata de acest subiect.
Carti de acest gen sunt toate care intra in paleta literaturii universale clasice marile carti, care se citesc, de obicei, in copilarie - adolescenta, dar la care poti reveni oricand.
Sa stii ca si in programa de bacalaureat la limba romana sunt astfel de carti ziditoare, in felul in care vorbea parintele acesta. Dar pentru ca ne ceri un singur titlu, imi aduc aminte ca in programa dup acare am dat eu bacul era si basmul Harap-Alb al lui Ion Creanga. Intotodeauna mi-au placut basmele, te invata cum anume binele reuseste mereu sa infranga raul. Cred ca acum, la aceasta varsta, nu il vei mai citi doar ca pe o simpla poveste cu feti-frumosi, domnite si imparati, ci vei intelege valoarea pedagogica a raului in lume (stii ca este considerat un fel de Bildungsroman al lui Harap-Alb - iata ce nume antagonic! - deoarece eroul nu este inzestrat cu calitati supranaturale, dimpotrriva, e un plangacios si jumatate si mereu se gasesc altii care sa ii faca treaba, el se cladeste ca om, pas cu pas, datorita incercarilor la care este supus). Este si un basm care vorbeste despre valoarea prieteniei, despre valoarea milosteniei si a bunatatii si, nu in ultimul rand, despre ascultarea de parinti.
http://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_lui_Harap-Alb