[florin.oltean75]

În prealabil postat de Eugen7

Stimabile Florin Oltean... Domnul Hristos Iisus este persoana si EL afrima inechivoc: "EU sunt calea, ADEVARUL si viata" si "fara MINE nu puteti face nimic" precum si "va voi trimite DUHUL SFANT care din Tatal purcede, ACELA va va invata TOATE". Astfel DUHUL SFANT DUMNEZEU este NUMAI SI NUMAI in BISERICA prin SFINTELE TAINE conform invataturii (teologice, teopraxice, teognostice) Sfintilor Parinti!

Domnul Iisus este unica cale pentru ca este dragostea insasi si sursa oricarei manifestari fenomenale. (De ce este pacat sa o denominezi altfel? Virtutea sta in litere sau in miscarea inimii si intelegere?)

Poate cineva sa iubeasca toate fapturile si sa nu fie in acelasi timp in Iisus?

Nu este posibil asa ceva - pt. ca Iisus este dragostea. De aceea spune “fara Mine nu puteti face nimic”.


Insa, se poate crede in Isus si sa nu se iubeasca nediscriminatoriu fapturile. Se iubeste mai mult ideea salvarii proprii. Avem foarte multe exemple in acest sens.

Intreb atunci stand drept si judecand drept, cine este mai mult in Iisus?
Cel ce spune Iisus sau cel ce iubeste cu putere dar nu articuleaza Iisus?


Dragostea este unica, indiferent de limbaj sau credinta. Numai dragostea da viata si ofera cunostere profunda. De aceea se instituie ca adevar imuabil: “EU sunt calea, ADEVARUL si viata"

Cine pretinde deplinatatea conclucrarii persoanei umane cu harul Duhului Sfant in afara Bisericii, in afara Sfintelor Taine, diferit de invatatura si practica filocalica, independent de Iisus Hristos (Dumnezeu Adevarat si OM adevarat conform invataturii Sfintilor Parinti) este un IMPOSTOR, un INSELATOR un MINCINOS!

Biserica si Sfintele Taine sunt de doua feluri: exterioare si interioare. Prima este pretextul, baza ritualica pentru manifestarea Bisericii interioare si Tainelor interioare. Prima este materie si manifestare conventionala, a doua este traire profunda. Prima nu este o garantie, a doua este mantuitoare.

Biserica interioara este arderea iubirii pentru toata fiintarea din ceruri pana in iad. Tainele interioare sunt comuniunea cu Adevarul, dincolo de forma si ritual, in libertatea duhului .

Mintea exclusivista care anatemizeaza orice pare sa fie "un corp strain" in blocul de concepte proprii nu este specifica doar crestinismului, ci aproape fiecarei credinte religioase.

Este un reflex mental care are un rol pozitiv si unul negativ in acelasi timp.
Cel pozitiv - evidentiaza in constiinta proprie "eul" (obiectul esential asupra caruia este exercitata orice practica spirituala) - sub un rationament de forma "ceea ce fac EU este corect" -- iar cel negativ - blocheaza intelegerea transconceptuala rationala a miscarilor virtuoase ale inimii (apare o crispare interioara reflexa - o furie - la interactiunea cu alte moduri de a gandi).

Asadar intelegerea rationala este limitata de epistemologie (exclusiv la obiecte fizice percepute senzorial si nu poate oferi o cunoastere duhovniceasca).

Sfintii Parinti ne invata atat prin scrieri cat si prine exemplul lor ca intelectul uman (atat componenta rationala cat si cea contemplativa) doar unit cu "inima" (sentimente duhovnicesti) poate oferi congnitia inechivoca a Domnului Iisus Hristos... si implicit hritificarea pe nivelul indumnezeirii prin har.

Cine a decretat valabilitatea acestor rationamente:

"Intelegerea rationala este limitata la experientele senzoriale ." ??

si in plus,

"Nu poate oferi cunoastere duhovniceasca." ??


Iar pe cale de consecinta - fara argumente - doar forma lexicala specifica scrierilor patristice asimilate ortodoxiei sunt absolut si exclusiv valabile. ??

Baza mintilor conceptuale o reprezinta cognitia senzoriala.
Iar baza mintilor nonconceptuale rationale o reprezinta mintile conceptuale.
Ele nu sunt antagonice, ci se sustin una pe alta.
Mintile conceptuale nu sunt limitate la experiente senzoriale. De exemplu, experienta unei negatii non-afirmative nu este relationata cu nicio forma de experienta senzoriala. Si este o minte rationala.


Credinta proprie nu poate fi justificata prin argumentare rationala consistenta, ci doar printr-una superficiala in zona imediata a axiomelor si dogmelor.

Stimabile nu doresc sa intru in polemici inutile. Sensul existentei (inclusiv umane) oferit de budhism este fundamental diferit de cel crestin ortodox.

Referinte:
"In crestinism mântuirea e realizată prin Iisus Hristos si se înfaptuieste prin harul Sfântului Duh, prin rugăcnme, credintă dreaptă si fapte bune. In budhism omul e cu totul singur în lume si singur la mântuire. In crestinism omul e cu Dumnezeu oricând si oriunde ar fi. In budhism tinta vietii e nimicirea existentei; în crestinism tocmai invers: mântuirea sufletului si asigurarea vietii vesnice. "
http://www.sfaturiortodoxe.ro/yoga/cap4.htm

Hinduism si Yoga:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/_yoga.htm

Avand in vedere cele de mai sus va rog:
NU MAI INCERCATI AMESTECAREA CRESTINISMULUI ORTODOX (telogie, teopraxie, teognosie) CU ALTE INVATATURI.
Fiecare om este liber sa aleaga ori una ori cealalta. VAI de cei ce le amesteca...

Doamne ajuta.

P.S. Nu doresc polemici inutile. De aceea intentionez ca mesajele mele se opreasca aici, mesajul fiind inechivoc. Nu exista filocalie SI alte invataturi (amestecate), ci doar filocalie SAU alte invataturi (ori una ori cealata).

Sursele prezentate le stiu si am mai postat despre pledoaria impotriva unor premise neadevarate atribuite budismului. Cand vrei sa combati ceva, in primul rand te asiguri ca ai atribuit obiectului de combatut proprietati- etichete evident negative (“vacuitate cu sens de nimic”, “depersonalizare”, "nimicirea existentei"…...sau sunt prezentate forme exotice fara interpretarea corecta a sensului lor).

Nici eu nu doresc sa intru in polemici, ci vreau doar sa prezint o abordare rationala, obiectivata - a cultivarii reflexelor mintii in nevointa spirituala.

Cred ca este bine atunci cand spunem “Doamne ajuta-ma” sa constientizam - pe laga intelesul de “Doamne “ - si faptul ca noi insine articulam voluntar “Doamne”. Aceasta inseamna capacitate de obiectivare si intelegere rotunda a procesului.

Doamne ajuta!