[AlinB]

Nu am citit decat ultimele 2 pagini de pana aici si lucrurile zic eu, sunt destul de clare.

Adriana vrea o definitie a sfinteniei accesibila, ceva la indemana oricui, indiferent de crez, mergand pana la a exclude chiar crezul crestin, o sfintenie care este cauza/efect a unui comportament sa zicem .. omenesc (in sensul pozitiv al termenului).

Adica, traind intr-o lume in care rautatea are formele cele mai revoltatoare, a fi cat de cat om este deja un act de sfintenie, chipurile.

Toata povestea asta sustine, aparent si un anumit altruism: cat mai multi sfinti, cat mai multi oameni mantuiti.

Adevarul este ca in spatele acestui sistem filosofic este de fapt propria ei persoana - daca sistemul ei este valid, si ea este un sfant, daca nu ..mai are de cautat.

Si probabil tine prea mult la sistemul ei ca sa accepte ideea ca mai are de cautat sau mai rau, a avut sfintenia sub nas (chipurile, ar fi botezata ortodox) dar a pierdut accesul la ea luand-o pe coclaurile neoprotestantismului extrem de tip ecumenist.

Revenind de unde am pornit, nici o tona de argumente nici exemple de sfinti, moaste, etc. nimic de pe lumea asta practic nu pot aduce in sufletul ei conceptul de sfintenie autentica.

Nici multi ortodocsi practicanti nu cred o inteleg mai mult decat ca si concept teoretic - dar macar au o aderenta mai mult sau mai putin formala la Biserica si exista sansa ca la un moment dat sa se aprinda acea lumina si in sufletul lor.

Dar la Adriana, concept NU exista, fiind inlocuit cu o tona de idei ciudate, in general "purtarea cumsecade" insotita eventual de aderare la o filosofie crestina (dar nu necesar) fiind luata drept sfintenie.

Doar un miracol al lui Dumnezeu sau miracol ca urmare a rugaciunilor unui sfant ar putea-o face sa vada cat de cat acest concept in adevarata Lumina.

Ori, nu cred ca cineva de pe aici are atata putere in rugaciune iar restul argumentelor nu pot suplini lucrul asta.