[Decebal]

continuare

Pilda Bisericii Ortodoxe Ruse, care s’a dovedit cea dintâi în îndeplinirea îndatoririlor pe care Hristos le-a statornicit Bisericii Sale, a fost rodnică pentru întreaga Ortodoxie, care a înscris cele mai măreţe acte istorice în timpul conducerii staliniste.

Nu putem trece cu vederea reorganizarea Bisericii Ortodoxe din Polonia şi Cehoslovacia, cărora Biserica Ortodoxă Rusă le-a acordat autocefalia şi ajutorul său.

Faţă de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse, marele Stalin a manifestat toată solicitudinea sa prin acordarea numeroaselor decoraţii Ierarhilor şi preoţilor cari s-au distins în războiul pentru apărarea Patriei Sovietice de cotropirea fasciştilor, iar recent prin decorarea Prea Fericitului Patriarh Alexei cu Ordinul “Drapelul Roşu al Muncii”, pentru activitatea sa din timpul războiului şi în lupta pentru Pace.

Mergând pe calea învăţăturii evanghelice, în frăţească unire cu Biserica Ortodoxă Rusă, noi am putut dovedi lumii că, Creştinismul slujeşte vieţii, nu morţii, slujeşte pacea şi osândeşte războiul.

Regimurile de democraţie populară – instaurate intr’o serie de ţări eliberate de sub jugul fascist de Armatele Sovietice, conduse de marele Stalin -, au urmat exemplul Uniunii Sovietice şi au asigurat Cultelor religioase aceeaşi deplină libertate de organizare şi funcţionare. Între aceste ţări se află şi scumpa noatră Patrie, în care luminoasele idei ale lui Iosif Vissarionovici Stalin sunt urmate cu sfinţenie de cârmuitorii poporului nostru. Sub soarele acestei eliberări de sub tutela şi conducerea Statului, Biserica Ortodoxă Română a pornit la desfăşurarea nestânjenită a misiunii ei apostolice, cu o vigoare pe care nu i-au îngăduit-o nicicând trecutele regimuri. Ea a îndepărtat din activitatea sa şi a clericilor ei, orice preocupări străine de duhul Evangheliei lui Hristos. Ea şi-a întregit turma prin revenirea clerului şi credincioşilor greco-catolici, răpiţi cu 250 ani în urmă, de Vatican. Ea a desprins din învăţătura ei porunca sfântă a slujirii Păcii şi – laolaltă cu Biserica Ortodoxă Rusă şi cu alte Biserici Ortodoxe din lume – s-a alăturat cu hotărâre marelui front al celor ce luptă pentru pacea lumii. Participarea Bisericii noastre la Congresele Partizanilor Păcii, de la Varşovia şi Viena; adeziunea noastră unanimă la Apelul de la Stockholm şi la Apelul pentru încheierea unui Pact al Păcii; participarea clerului şi credincioşilor noştri la acţiunea de apărare a Păcii desfăşurată de poporul nostru; – toate aceste împliniri ale îndatoririi noastre sfinte nu ar fi fost cu putinţă dacă Patria noastră nu ar fi fost eliberată de oştile marelui Stalin şi dacă conducătorii Statului nostru nu ar fi aplicat întru totul luminoasele idei ale lui Iosif Vissarionovici Stalin.

Iată de ce noi purtăm astăzi în sufletele noastre zăbranicul negru al doliului, pentru pierderea neuitatului conducător al Uniunii Sovietice şi a neînfricatului stegar al luptei pentru Pace. În clipa în care, de la Berlin până la Vladivostoc, de la Oceanul îngheţat de Nord până la podişurile Tibetului, sute de milioane de oameni încearcă cea mai profundă durere prin încetarea din viaţă a lui Iosif Vissarionovici Stalin, – noi, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, deplângem pierderea celui care a deschis o eră nouă în viaţa omenirii, a celui care – în lupta pentru apărarea Păcii – a fost conducătorul nostru cel mai înţelept şi cel mai iubit.

Partizanii Păcii din lumea întreagă, trec prin aceeaşi încercată durere, căci faţă de toţi, el era neînfricat stegar şi părinte. Printre cei mai vrednici luptători pentru Pace, care au fost răsplătiţi cu premiul internaţional Stalin, se află şi doi preoţi: Johanson, Decan de Canterbury, şi pastorul James Endicott, din Canada. Nobilele idei staliniste în problema naţională au asigurat pentru totdeauna pacea şi prosperitatea popoarelor libere. Ele au asigurat tăria de granit a lagărului Partizanilor Păcii din lumea întreagă şi sunt chezăşia înfrângerii aţâţătorilor la războaie.

Partizanii Păcii nu pot face alt legământ mai sfânt faţă de marele lor stegar, decât acela de a continua fără şovăire lupta pentru apărarea Păcii şi de a nu face niciodată drum comun cu duşmanii de totdeauna ai Păcii.

Tot astfel şi noi, fiii Bisericii Ortodoxe Române, făgăduim că vom păstra veşnic în inimile noastre amintirea numelui şi luptei eroice a lui Iosif Vissarionovici Stalin, pentru pacea şi libertatea omenirii muncitoare.

Către Domnul Dumnezeul nostru înălţăm rugi fierbinţi, ca să ne dăruiască puteri să ducem până la capăt lupta pentru Pace şi munca pentru prosperitatea poporului nostru, pe calea pe care ne cârmuieşte astăzi discipolul lui Iosif Vissarionovici Stalin, iubitul conducător al poporului şi Statului nostru, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Gloria marelui Stalin să rămână pururea vie între noi, iar amintirea şi pomenirea lui să fie veşnică.

Cuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Patriarh Justinian a fost ascultată cu deosebită atenţie de toţi cei prezenţi. Pe feţele tuturor era întipărită marea durere pricinuită de încetarea din viaţă a marelui Stalin, dar şi hotărârea dârză de a urma îndemnul Întâistătătorului Bisericii noastre, luptând cu şi mai mult avânt pentru apărarea Păcii şi muncind pentru întărirea legăturilor frăţeşti între poporul nostru şi popoarele sovietice.”

Pentru conformitate: revista “Biserica Ortodoxa Romana”, nr. 2-3/1953 pag. 137-143

sursa: https://roxanaiordache.wordpress.com.../#comment-6784