Un părinte cu discernământ și îndrumător a spus:
Odată, o cunoștință a venit să mă vadă, fiind într-o stare mizerabilă. El își construia o casă într-un loc foarte liniștit din oraș. În curând, niște oameni au deschis un garaj lângă casa lui. Apoi, mai în jos, a fost construită o autostradă. Vis-a-vis s-a deschis un club de noapte. În curând omul nu a mai putut să doarmă deloc.
– Ce pot să fac, părinte? m-a întrebat. Să-mi construiesc altă casă? Cum aș putea?
El avea cinci copii. Nu e ușor să construiești altă casă.
– Ce să facem? Nu mai e odihnă pentru noi acolo.
Astfel era problema lor, încât toată familia lua calmante.
– Ascultă, binecuvântate, am spus eu. Tu nu te confrunți duhovnicește cu problema. Să presupunem că acolo a început un război și eu ți-am spus că, dacă stai în acea casă îți voi garanta că nu ți se va întâmpla nimic; dacă ai vrea să ieși afară, nimeni nu te va deranja și nici măcar o bombă nu va cădea pe casa ta. Ce-ai spune? Probabil că aceasta ar fi cea mai mare binecuvântare în asemenea situație. Și ai spune: «Ce binecuvântare este aceasta, Domnul meu! Lumea întreagă este distrusă și mie mi se garantează viața!». Cu siguranță că ai considera aceasta ca o mare binecuvântare. Acum să ai alt gând bun, de această dată despre situația curentă și să spui: «Mulțumesc lui Dumnezeu! Cel puțin nu sunt tancuri blindate care să meargă pe aici… vedem numai niște mașini… nu convoaie blindate. Unii oameni merg ca să aibă grijă de afacerile lor. Nu este război! Ce binecuvântare! Mulțumesc lui Dumnezeu!». Să dai mereu mulțumire. Pentru că dacă nu gândim pozitiv și nu avem pace înăuntru nostru, nu trebuie să ne păcălim că dacă mergem într-un loc liniștit, vom avea atunci pace. Chiar și acolo ispitele se vor aduna în jurul nostru ca șacalii, ca să urle noaptea. De fapt, șacali adevărați ar putea să se adune. De ce? Pentru că întotdeauna vom avea ispite. În timpul zilei, de exemplu, dacă în locul nostru liniștit avem un copac, se vor aduna greierii. Atunci aceste ispite ne vor înșela ca să folosim un băț, pentru a împrăștia insectele, sau pietre, pentru a îndepărta șacalii! Trebuie să înfruntăm întotdeauna orice situație cu gânduri bune!
***
Un părinte spunea:
Odată eram într-un autobuz. Ce situație! Cineva i-a cerut șoferului să dea mai încet radioul. «Avem un preot printre noi», a spus el, fiindcă mă observase. Șoferul l-a dat mai tare. Eu spuneam rugăciunea lui Iisus. Persoana care vorbise a vrut să mă ajute, dar i-am spus: «Nu mă deranjează», fiindcă mă gândeam: dacă, Doamne ferește, ar fi fost un accident și s-ar fi scos oamenii din autobuz – unul cu piciorul rupt, altul rănit la cap, altul plângând, și poate chiar un copil mic rănit –, cum aș fi putut să îndur o asemenea imagine? «Mulțumesc lui Dumnezeu, mi-am spus, toți de aici sunt bine și pot chiar să cânte!».
Astfel zgomotul de acolo a devenit tonul de bază pentru rugăciunea mea. Ei se comportau cum doreau, iar eu mă simțeam bine.
Nu este o altă cale de a înfrunta toate situațiile decât o atitudine pozitivă, încercând să te pui în locul celeilalte persoane. De altfel, noi încercăm adesea să avem felul nostru de a fi și lumea devine o casă de nebuni.
Când o persoană se pune în locul alteia, lucrurile revin la ordine. Ia de exemplu o femeie bătrână și nora sa. Cea mai tânără ar trebui să se pună în locul celei bătrâne și să spună: «Cum aș vrea eu să fiu tratată? Când o să fiu bătrână, pisăloagă, aș vrea eu ca nepoții mei să râdă de mine? Și nora mea să mă certe? Mi-ar place aceasta? Deci cum ar trebui să mă comport cu soacră-mea?».
De asemenea, ar trebui să știi că dacă cineva nu se comportă duhovnicește, atunci legile duhovnicești intră în vigoare și acela va trebui să plătească pentru toate. Dumnezeu îngăduie aceasta datorită dragostei Lui, ca noi să plătim pentru toate în această viață!
http://www.pateric.ro/capitolul-xix-...andurile-bune/