Citat:
În prealabil postat de Tartaruga
Uite o poveste care imi place foarte mult, mai ales ca ii cunosc pe "actori". Ea era si este uratica, din India, cu piele mata, inchisa la culoare si un fizic destul de uratel, micuta de statura, si mereu in blugi si haine neutre. Insa un suflet de aur, nu am cunoscut pe cineva in jurul ei care sa nu o simpatizeze. Rar am vazut asa caracter. El era englez, bold, extrem de sociabil, frumusel si ravnit de multe fete. S-au cunoscut la biserica intr-un grup de tineri. Ei ii placea de el, dar stia ca exact la fel baiatul placea si multor alte fete mai frumoase ca ea si care roiau in jurul lui. El insa parea imun la toate, parea sa nu ii placa nici una in mod deosebit, isi vedea in pace de ale lui. Ea termina stagiul de pregatire in Europa si se intoarce in India. Ceva mai tarziu el merge in India cu un grup de misionari din biserica si bine-nteles ca iau legatura cu fata respectiva. Cei doi se reintalnesc in India si acolo isi dau seama ca de fapt fiecare din ei era placut de celalalt. Ca atare in scurt timp s-au casatorit, in ciuda opozitiei familiei ei pentru care era o rusine ca fiica lor sa se casatoreasca cu fortele coloniale ce i-au cucerit in trecut. Dragostea celor doi a invins pana la urma :)
|
Da,este frumoasa povestea insa este departe de basmele copilariei cu care ne-am obisnuit:toate zanele, printesele si eroinele bune sunt frumoase(au un fizic deosebit),pe cand personajele rele sunt urate,hade.
Pornind din copilarie cu acest bagaj cautam Binele sub forma frumosului si alungam din preajma raul care poarta pecetea uratului.
Totusi as incadra aceasta poveste la"intamplari sporadice"deoarece nu face subiectul cazurilor majoritare.
Apoi,a te casatori nu inseamna mare lucru...greul abia incepe cand incerci sa stai/rezisti langa aceiasi persoana ani buni,alaturi de toate evenimentele vietii.