În veacul al XIX-lea, insula grecească Creta se afla sub stăpânirea turcilor. În acea vreme trăia acolo un tâlhar care făcea multe stricăciuni turcilor, dar pe creștini îi ajuta foarte mult. Făcea acest lucru și în văzul tuturor, și în taină, fără să știe nimeni că el este cel care îi ajută. Acest tâlhar îi îngrozea așa de mult pe turci, încât pașa care conducea insula i-a oferit iertarea tuturor jafurilor și nedreptăților în schimbul părăsirii insulei. Tâlharul a refuzat propunerea pașei și s-a pornit mai tare împotriva turcilor.
Însă, după o vreme, Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, i s-a arătat în vis și i-a poruncit să primească propunerea pașei și să plece repede la schitul ei din Sfântul Munte. Astfel, tâlharul a fost convins că trebuie să plece, iar pașa, pentru a fi sigur că acesta părăsește insula, l-a însoțit până la Muntele Athos.
Sosind acolo, tâlharul a cerut să fie condus la Schitul Sfânta Ana. Când a ajuns la schit, el nu a vrut să facă ascultare de nimeni, dar a cerut să fie făcut monah și să îi fie pus numele Ana. Părinții de la schit au vorbit mult cu el și i-au spus că numele Ana nu este potrivit pentru un bărbat. Dar tâlharul nu ceda deloc și cerea să i se pună acest nume. În cele din urmă, părinții l-au convins să primească numele Ioachim, așa cum se numește soțul Sfintei Ana și tatăl Maicii Domnului. Apoi i-au dat o chilie lângă biserică, unde a trăit singur și a făcut ascultare cu multă smerenie față de toți părinții din schit.
Părintele Ioachim a trăit la Schitul Sfânta Ana din anul 1890 până în anul 1915. A suferit multe greutăți și lipsuri, dar s-a pocăit neîncetat pentru toate păcatele pe care le săvârșise în viața de tâlhar. El se ruga mereu, nu lipsea niciodată de la sfintele slujbe și se împărtășea cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.
Dumnezeu l-a răsplătit cu multe daruri duhovnicești, unul dintre acestea fiind darul înaintevederii, prin care Dumnezeu îi arăta înainte cele ce urmau să se întâmple.
Odată, trei oameni au dorit să îl întâlnească pe părintele Ioachim și să primească binecuvântare de la el. La plecare, părintele i-a dat celui dintâi trei boabe de linte, celui de-al doilea i-a dat tămâie, iar celui de-al treilea i-a dat o floare. După ce au plecat, un părinte l-a întrebat care este înțelesul acestor daruri. Părintele i-a răspuns:
- Primului i-am dat trei boabe de linte pentru că va deveni călugăr. Celui de-al doilea i-am dat tămâie pentru că atunci când se va întoarce acasă, îl va găsi pe tatăl său mort. Iar celui de-al treilea i-am dat o floare pentru că, întorcându-se acasă, el se va căsători și va da floarea viitoarei soții.
Și într-adevăr, cele spuse de părintele Ioachim s-au petrecut întocmai.
La scurt timp după acestea, părintele s-a mutat la Domnul, prezicându-și sfârșitul cu trei zile înainte.