Ca profesor, consider ca responsabilitatea alcatuirii unui manual (indiferent de disciplina) este cu totul aparte. Pe de alta parte, un manual nu epuizeaza sau inchide cunoasterea, ci dimpotriva, pune bazele si incita la cunoastere (influentind prin aceasta modul de viata, sentimentele, valorile si atitudinile).
Ca analogie, as vedea manualul ca pe un fel de aeroport de pe care se inalta primele incercari de zbor ale copilului cunoscator. Evident ca daca aeroportul nu e functional (manualul e prost alcatuit, are erori de continut sau cunostinte perimate, nu are legatura buna cu nivelul de cunostinte si de interese ale copilului, nu este legat de prioritatile vietii, este monoton si plictisitor, e redactat in stil greoi etc.) ridicarea in zbor e putin probabila... Conteaza si calitatea avioanelor si atmosfera etc. Mai conteaza si coordonatorii de zbor de la sol...

Manualul de religie are un statut aparte, intrucat obiectul de studiu este unul unic: Dumnezeu si omul. Responsabilitatea alcatuirii unui astfel de manual este si mai mare, mai exact consider ca este cea mai mare. Autorii sunt confruntati simultan nu doar cu delicatetea continutului expus, dar si cu specificul elevilor (unii nu sunt credinciosi si nici nu vor sa devina, conform educatiei din familie, in primul rand; in unele clase sunt copii din mai multe confesiuni crestine, unii sunt de credinta islamica etc.) precum si cu impactul asupra familiilor copiilor (un elev care invata cu adevarat va duce si in viata de familie cele invatate, iar din acest motiv pot aparea conflicte semnificative; unele familii sunt de alta orientare religioasa sau sunt atei), asupra politicilor de tot soiul, asupra unor varii interese ale societatii moderne secularizate. Apoi New-Age, ecumenismul ...

Cu siguranta manualele trebuie revazute si imbunatatite in fiecare an, in urma feed-backului primit de la profesori si elevi. Mereu sunt lucruri de optimizat, un manual e un organism viu care se dezvolta in timp, dupa legi specifice vietii cartilor...

Criticile asociatiei respective mi se par pe alocuri oportune (bine ar fi ca autorii sa tina seama de ele) insa e clar ca acolo se face o critica tendentioasa. Consider binevenita si foarte buna reactia Patriarhiei. Probabil ca se va reveni cu nuantari si ca deja sunt multi oameni valorosi "pusi in priza". Problema e grea si extrem de importanta, cred eu.

In fine, daca profesorul are competente peste nivelul mediu atat ca pedagog cat si ca om al Bisericii, nu cred ca ora de religie aduce deservicii copiilor, dimpotriva! E vital, dupa opinia mea, sa se predea religia in scoli, mai ales in lumea noastra cu totul zdruncinata.

Imbolnavirea copiilor nu se face din pricina principalelor continuturi biblice, cat din pricina nebuniei si duritatii lumii in care traim. Mai degraba ii imbolnavesc pe copii desenele animate (unele din ele, multe), muzica pornografica si demoniaca, tabloidele de la tot pasul, alimentele nesanatoase, istericalele si catastrofizarile televiziunii si radioului, atmosfera plina de rautate si trivialitate a strazii, familia si conflictele ei...

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa avem manuale cat mai bune si profesori cat mai valorosi, pentru copii cat mai sanatosi si bine educati pentru viata! AMIN+