Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Povestea asta lasă pe seama imaginației noastre o continuare posibilă.
Iată o variantă:
Una dintre "ele": Wow, ce sexi, m-aș duce și eu să gust ceva servit de el. Poate am șanse la "specialitatea casei", dacă mă organizez în așa fel încât să "nimeresc" în intervalul de "happy hour".
Alta dintre "ele": Am simțit eu că-i diferit de carieriștii ăștia plictisitori și insensibili cu care ne-am măritat ca proastele, doar ca să ajungem apoi abandonate ca niște piese de mobilier demodate. Dacă nu-l obsedează cariera, nu-i mai rămâne decât amorul. Romeo, ești al meu!
|
:))
Nu e nimic rau in a te intalni cu un chelner, daca asta doresti.
Foarte, foarte rau este sa te intalnesti cu un chelner care da impresia ca ar fi mult mai mult.
In cei 36 ani ai mei am invatat ("the hard way"- calea amara) ca nu trebuie sa te increzi in barbatii care se ocupa prea mult de aspectul lor (mai ales daca statutul lor nu justifica aceasta sau daca situatia materiala nu o permite!).
Pentru cine doreste explicatii: preocuparea excesiva pentru aspect tradeaza nesiguranta (omul simte ca este nedecvat/lasa de dorit intr-o privinta sau mai multe sau se simte inferior si incearca sa compenseze).
Similar, daca el cere ca sotia /partnera sa arate ca din revista, este tot din cauza faptului ca el se simte inferior..
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca multi barbati foarte eleganti/dichisiti vor si altfel de "confirmare" a imaginii lor: vor ca femeile sa ii placa! Ba si mai mult.
In general, cu cat un barbat "incearca" mai mult sa arate ca este ceva, depune mai mult efort in imaginea sa.. ei, instinctul imi spune ca este ceva in neregula cu el.
Daca un barbat este matur emotional, stie cine este si isi accepta statutul, nu incearca sa se impuna prin imagine.