[Mihailc]

În prealabil postat de maxavail

Nu inteleg. Vrei sa zici ca aceasta Carte a lui Enoh nu era inclusa in canon inainte de Laodiceea si Sf. Atanasie cel Mare ? Pentru ca eu stiam ca era inclusa si ca a fost scoasa tocmai incepand cu Laodiceea.

Înainte de apariţia gnosticismelor nu a existat un canon fix al scrierilor cu valoare de adevăr, comunităţile creştine fiind libere în Duhul Sfânt să selecteze şi să folosesească orice sursă scrisă în vederea zidirii duhovniceşti. Mulţi o să se mire, dar la Laodiceea a fost eludată inclusiv Apocalipsa lui Ioan, din cauza răstălmăcirilor eretice a mesajelor ei exprimate într-un limbaj criptic. Creştinii din primele trei secole (cel puţin) nu aveau obsesia infailibilităţii scrierilor şi a autorilor lor, cum se întâmplă astăzi cu majoritatea oamenilor care-şi revendică credinţa de la Hristos şi apostoli. În vremea aceea funcţiona cu o relativă eficacitate principiul exprimat de Pavel în 1Tesaloniceni 5:21 : "supuneţi totul încercării, păstraţi ce este bine [bun în alte versiuni]". În felul acesta au supravieţuit în cultul şi credinţa Bisericii elemente teologice inspirate din surse considerate astăzi "apocrife", cum sunt praznicele legate de Maica Domnului.

Ok, dar ai putea totusi sa-mi explici de ce Sf. Apostol Iuda Tadeul (Iuda 1:6, 14-15), Sf. Petru (2 Petru 2:4) dau referinte din Cartea lui Enoh ? Sau cum de gasim numeroase paralele intre cuvintele Mantuitorului si fraze din aceasta Carte ? Am dat exemple in comentariul meu postat anterior. La prima vedere pare destul de evident ca aceasta Carte era pretuita de cercul ucenicilor si poate chiar de Iisus insusi.
Sau, dat find ca Cartea in sine e o compilatie de texte mai vechi, e posibil sa contina adevaruri (pe care Sf. Apostoli le cunosteau de la Duhul Sfant) dar si neadevaruri (adaosuri facute de scribii evrei care au intocmit compilatia si i-au dat numele de Carte a lui Enoh) ?

Ucenicii lui Iisus proveneau din medii religioase diferite (farisei, esenieni, zeloţi, enohiţi etc.), fapt care şi-a pus amprenta asupra surselor din care au citat fiecare. Se ştie faptul că atât Iisus cât şi ucenicii săi, au folosit limbajul şi mijloacele culturale existente în epocă, aşa cum mai târziu, sfinţii părinţi vor utiliza limbajul şi conceptele filozofiei greceşti pentru a consolida teoretic principalele repere ale doctrinei creştine bisericeşti. Asta nu conduce neapărat la validarea canonică a literaturii apocaliptice inter-testamentare sau a filozofiei greceşti antecreştine. Biserica de atunci se baza pe discernământul duhovnicesc ce funcţiona pe principiul persoanei în comuniune, modul de a fi a bisericescului dintotdeauna exprimat prin echilibrul dumnezeiesc dintre inspiraţia personală şi revelaţia liturgică (a persoanelor lucrând împreună întru Hristos în mod organic, "ca un singur trup").