O fapta trebuie facuta din toata inima,cu bucurie,fara ganduri ascunse.
Oricat am zice ca facem binele,inima ne tradeaza.Daca fapta nu vine direct din inima,acest lucru se simte,oricat am crede ca putem ascunde aceasta.
Doar cei sinceri si deschisi si care isi pun tot sufletul ,vorbesc din inima
Ceilalti,care mai pastreaza o rezerva care mai strecoara un gand,care nu isi consulta suficient inima , nu reusesc mereu ca vorbele lor sa fie in concordanta cu inima.Ei sunt straini chiar de inima lor.Desi inima lor nu e straina de ei ,e doar adormita. Intre fapte si simtire trebuie sa fie o armonie deplina
Prefer oamenii care spun tot ce au in ei,chiar daca uneori par rautaciosi ,decat cei care incearca sa ascunda ,sa para intr-un anumit fel,sa introduca o distanta intre faptele si inima lor.
In stadiul final,cei sinceri vor ajuge la bucurie .Caci nu e sfuicient sa fii sincer,sa spui,da ,azi am injurat. E doar primul pas acesta . Desavarsit este ca totul sa faci cu bucurie,sa simti,sa vina din inima dar ca o simtire puternica. Astfel ,acel simtamnt vag si intens,se va cizela pe un plan superior intr-un act de iubire si intr-o fapta buna
Cel ce traieste din inima ,tot ce atinge,se preface in fapta buna
Rog sa nu fiu aici judecat ca nu spun nimic de calea ortodoxa.
Pentru ca acest gen de traire intensa nu e suficient sa se dezvolte natural ,e superficial sa consideram asa,ci este nevoie de intreg harul lui Dumnezeu ,pentru a ajunge sa ne cunoastem pirdalnica de inima ,si a incalzi astfel cel mai mare ghetar din univers :inima noastra
|