Termenul sentiment (derivat din latinescul sentire, care înseamnă „a percepe cu ajutorul simțurilor”)
desemnează o condiție afectivă care durează mai mult decât emoția și care poate indica pasiunea.
Sentimentul este o componentă a emoției care implică funcțiile cognitive ale organismului. Sentimentul este la originea unei cunoașteri imediate sau a unei simple impresii și se află în raport direct cu percepția stării psihologice de moment. Sensul psihologic al termenului sentiment (care indică o stare afectivă trebuie să fie deosebit de sensul propriu, de sensibilitate).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sentiment
Astfel se observa indisolubila legatura intre cognitia umana intelectuala (minte) si afectivitate umana (inima duhovniceasca).
De este inechivoc ca mintea si inima (duhovniceasca) "functioneaza" impreuna, intr-o legatura bidirectionala.
Doamne ajuta.