Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Eu cred tot mai mult (am confirmari personale, iar asta face pe de alta parte sa fiu extrem de subiectiv) ca milostenia fara durere e apa de ploaie. Buna pentru primitor, nula pentru donator, ba chiar prilej de ingamfare si altele...
Ce inteleg prin milostenie cu durere: sa te coste! Sa simti ca ai pierdut, ca om trupesc, ca sangerezi. La fel e si dragostea veritabila: costa, e jertfelnica, iti cere sa te lepezi de ale tale... si cine o face cu usurinta, cand chiar conteaza, cand darul are radacini adinci in nevoile si convingerie tale, suprimindu/le fie si pentru scurta vreme sau, poate, pentru totdeauna?
O milostenie in care sa te simti mai sarac (pe orice plan al fiintei), sa devii vulnerabil, sa apara o teama anume, sa ai o retinere... si sa invingi toate acestea prin credinta! Si astfel sa apara bucuria, care, nascindu-se din lupta intre fricile egoiste onest constientizate si datoria dragostei de Dumnezeu si aproapele, aceasta bucurie insoteste darul ca o aureola pe chip. Nevazuta, poate, de unii, insa simtita de cel miluit, daca are cunoasterea miluintei adevarate. Iar eu cred ca primita (miluinta si bucuria aceasta a victoriei duhovnicesti) si de Dumnezeu.
Un scurt exemplu:
Intr-un atentat terorist, un medic luat ostatic este supus la chinuri infricosatoare si isi da seama ca va muri. Le spune agresorilor ca doreste sa ii fie pastrat trupul si incredintat rudelor, apoi lesina. In timp ce medicul zacea lesinat, unul dintre teroristi sufera un atac de cord, omul fiind cardiac si neputind suporta tensiunea situatiei. Intre timp medicul se trezeste si si da seama ce se intampla. Dupa o lupta interioara scurta dar intensa, se hotaraaste si spune: "eu voi muri, oricum, dar el s-ar putea sa traiasca, totusi... faceti asta si asta..." Si da indicatiile salvatoare pentru teroristul aflat in chinurile mortii.
In final scapa amandoi cu viata. Povestea a fost publicata din inchisoare de terorist, care s-a predat singur, la cateva zile dupa atentat, spunind ca ii datoreaza noua viata medicului care l-a salvat. Care l-a renascut sufleteste.
Aceasta este o miluinta adevarat! Desi il costa viata (salvarea teroristului pecetluia soarta tuturor ostaticilor), medicul a ales sa il ajute pe tortionarul sau. Apoi nu a mai murit nimeni. (Ca) prin minune...
|
Dupa parerea mea, prima parte a mesajului o contrazice pe a doua. Ce inseamna sa daruiesti cu durere si cu inima stransa? Oare mai putem vorbi de dragoste, sau doar de o supunere docila fata de legea lui Dumnezeu. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" Oare cand ne oferim noua placeri, o facem cu zgarcenie? De cele mai multe ori spunem: "Las' ca vad eu cum ma descurc!"
A darui e un mare test in viata noastra. V-ati intrebat de ce ne tot incearca Dumnezeu cu acest gen de..."zeciuiala"? Ce ne apartine cu adevarat pe lumea asta, ca sa ne para rau ca impartim cu ceilalti? La fiecare Sfanta Liturghie ascultam coplesiti de emotie: "Ale Tale, dintru ale Tale, Tie Iti aducem de toate si pentru toate!" Cui aducem? Bisericii? Daca aducem doar Bisericii, n-am inteles nimic din toata jertfa Mantuitorului.
De obicei in mine se duce o lupta legata de neincredere fata de cei care vin sa ceara. De cele mai multe ori, judec si ma gandesc ca cel care cere, este ipocrit si fatarnic, speculeaza slabiciunea oamenilor si nu merita milostenie, in primul rand fiindca prin mine se produce incurajarea lenii si inselarii, iar pe de alta parte, daca acel cineva este bun de munca si il rogi sa vina sa-ti munceasca pe bani, se eschiveaza sau in cel mai rau caz, insasi acea zi "de munca" iti pune nervii la incercare...
Milostenia este de toate felurile si se face atunci cand ni se ofera ocazia. Si slava Domnului, astazi avem astfel de ocazii la tot pasul: un batran singur si bolnav caruia sa-i ducem un blid de mancare, sau sa-i facem curat prin casa, sau chiar sa ne oferim o jumatate de ora sa-l ascultam... O vaduva care are nevoie de o reparatie la baie sau la bucatarie, sau la un dulap care sta sa se darame... Un om oarecare care sta la ocazie in drumul nostru... Chiar sa ii zambesti si sa-i faci cu ochiul unui copil care plange, am vazut ca are efect extraordinar... Dumnezeu nu ne cere sa dam din ce nu avem, ci din ceea ce ne-a dat din belsug: DRAGOSTE.