Foarte frumos textul pe care ni l-ai făcut cunoscut Mihailc, mulţumim (din inimă). Evident, autorul nu putea fi decât maestrul Pleşu. Am găsit transcrierea întreagă a conferinţei aici.

Mi-a plăcut în mod deosebit răspunsul lui Pleşu cu privire la rezolvarea dilemelor: „Daca, pentru a rezolva o asemenea situatie, te bazezi numai pe discernamântul propriu, lucrurile merg greu si nu poti fi niciodata sigur ca ai ales cum trebuie. Solutiile vin deseori din afara; de aceea trebuie sa fii întotdeauna foarte atent la semnalele pe care le primesti. Un bun ‚response’ - aceasta este pariul cunoasterii prin inima. Trebuie sa fii atent, sa înregistrezi tipurile de apeluri care vin si apoi sa optezi. Nu astepta, prin urmare, sa rezolvi o problema de viata cazând pe gânduri: ma asez pe un scaun, formulez clar ce problema am de rezolvat (ma marit cu Nelu sau cu Gigi), o cântaresc, o analizez si mâine dimineata voi sti ce am de facut. Nu merge asa! În rezumat: nu va bazati numai pe dvs. când luati decizii, pentru ca sunteti, ca si mine, incapabili sa o faceti. Trebuie sa participi la decizie si sa contezi si pe îngeri... ”

Sau: „una dintre bolile singuratatii, respectiv ale vietii monahale, este taedium cordis (oboseala inimii). Nu cunosc cuvânt românesc mai potrivit decât lehamitea. Acolo, în inima, unde sunt atâtea bogatii, apare si oboseala suprema când relatia cu lumea, cu Dumnezeu si cu tine însuti e defecta.”