Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
----------------------------------
Sensul primului raspuns era: "oricine indeamna la dragoste pentru semeni iL marturiseste, in fapt, pe Hristos - pentru ca Hristos este dragoste de oameni".
Se pune intrebarea: poate un crestin sa-si iubeasca aproapele pentru ceea ce este aproapele, fie el si dusman - direct, intim - fara sa-si relationeze afectul in mod proxy la porunca sau exemplul Lui Hristos?
Cand iubesti cu adevarat pe cineva, gandul nu face ocoluri, nu se ancoreaza in perceptia si modul de gandire al altora.
Apropierea de celalalt este fara interpuneri mentale rationale - este o miscare de atractie simpla si spontana a inimii.
-----------------------
|
Din experiență nu știu, dar cred că fără harul Domnului nu putem face mare lucru, d-apoi să ne iubim dușmanul. Noi sîntem creați cu scopul asemănării cu Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, iar această asemănare presupune raportarea la exemplul Lui, Care a luat trup de Om pentru ca noi să gustăm dumnezeirea. Deci este neapărat să știm ce a făcut El, din Evanghelii, altfel nu avem o țintă spre care să ne îndreptăm.
Dragostea chioară spre făpturi poate fi înșelătoare fără discernămîntul primit în dar de la Duhul Sfînt, promis nouă de Mîntuitorul. Probabil că este o altă faptă bună fără credința autentică în Iisus Hristos Domnul.
Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Referitor la imaginatie:
Chiar daca o icoana este schitata cu sobrietate sau este viu colorata - din punct de vedere psihologic - impresionarea mintii se produce in ambele cazuri, cu efecte in plan cognitiv-afectiv mai mult sau mai putin diferite.
Insa, in ambele cazuri mintea primeste informatie vizuala care sustine ulterior din punct de vedere mental, sub forma de imaginatie remanenta, un complex de trairi evlavioase.
Nu este corect sa se afirme ca in primul caz nu este vorba de imaginatie, dar in al doilea da.
In fapt, in crestinism rugaciunea se face CU IMAGINATIE, chiar daca aceasta este mai subtila (fara forme mentale descriptive) pentru ca mintea este concentrata la intelesul cuvintelor rugaciunii si prezenta Lui Iisus.
Rugatorul crestin ca si alti rugatori de alte confesiuni "isi imagineaza ca este in prezenta Lui Dumnezeu" si "isi imagineaza ca rugaciunea ii este ascultata, ca asa va fi". Este un "decor" creat voluntar-imaginativ in forul interior cu fiecare plecare a genunchiului la rugaciune.
Este o imaginatie axata cu preponderenta pe sensul cuvintelor, mai sobra, fara detalii plastice proeminente. Rugaciunea este o "drama" intr-un context mental interpersonal schitat sumar in zona abstractului.
In crestinism nu sunt indicatii psihologice cum poti sa te rogi de fapt FARA IMAGINATIE. Acest aspect vroiam sa-l subliniez.
Daca este FARA IMAGINATIE nu poti fi ispitit de teologhisire in rugaciune - teologhisirea hranindu-se ea insasi din IMAGINATIA SENSURILOR CUVINTELOR.
Budismul invata in mod ireprosabil, corect, perfect valid si nemincinos modul cum mintea se poate ruga fiind complet curata de orice farama de IMAGINATIE.
|
Mi se pare că pierzi din peisaj un actor negru la culoare și cu aripile rupte. El ispitește indiferent de ce faci tu, care te rogi. Ispita teologhisirii apare oricum mai devreme sau mai tîrziu, oricît te-ai concentra.
Mai există varianta ca ispititorul să nu-i deranjeze pe budiști, că și-așa au ales o cale care nu are ca scop comuniunea cu Biserica și cu Hristos, Mîntuitorul lumii.
----------------
Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
"Schimbarea sinelui cu ceilalti" este o realizare spirituala exceptionala (realizata doar de Bodhisattvasi) in care sinele celorlati devine sinele tau, iar sinele tau este micsorat pana la nimicnicie.
Cu alte cuvinte "ceilalti" devin "Eu".
Ceilalti devin obiectul iubirii si nu actualul sine, care este iubit in prezent.
In crestinism nu sunt indicatii psihologice obiective, instructiuni in afara dogmei, la cum se ajunge la o astfel de realizare spirituala.
|
Adică în prezent te iubești pe tine mai mult decît pe ceilalți?
Unde în creștinism ai găsit exemple de Bodishatva? (Din cultura mea generală știu că aceștia sînt un fel de Sfinți care, deși au fost eliberați în viață, refuză Nirvana pentru a-i ajuta pe alții să se mîntuiască de lanțurile karmice ale samsarei).