„Împodobirea trupului este o catastrofă a sufletului, iar îngrijirea lui după frica lui Dumnezeu este bună.”
„Somnul pe săturate este o tulburare a trupului, iar privegherea cu măsură este mântuirea inimii. Somnul îndelungat îngroașă inima, iar privegherea cu măsură o subțiază. Dar mai bun este dormitul în tăcere și întru cunoaștere decât privegherea întru deșertăciune. Plânsul fără tulburare alungă toate relele. Nejignirea conștiinței aproapelui naște smerita cugetare. Slava de la oameni naște pe încetul mândria. Iubirea lărgirii alungă cunoașterea, iar înfrânarea pântecelui smerește patimile. Pofta mâncărilor plăcute le trezește pe acestea cu ușurință. Împodobirea trupului este o catastrofă a sufletului, iar îngrijirea lui după frica lui Dumnezeu este bună.”
(
Isaia Pustnicul,
Douăzeci și nouă de cuvinte, Filocalia XII, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009, p. 117-118)