Da Mirela.
Erzbet, ceilalti se poate sa te cunoasca mai bine decât te cunosti tu.
Mbarboi, nu înteleg ce sustii. Ce contradictie vezi între ce am zis eu (bolduit de tine) si pasajele din Scriptura?
Citatul din parintele Cleopa e în opozitie cu ce spun Sfintii Parinti despre diferentierea sexuala (vezi citatele din articole mai jos). Nu zic ]nsa ca ce spun Sfintii Parinti e neaparat corect, din artciole se vad niste idei care cred ca sunt gresite.
Androginul stii ce este? Este hermafroditul, un om având organele ambelor sexe. Adam nu a fost androgin ci mai degraba asexuat.
Omul este chipul lui Dumnezeu iar Dumnezeu nu are sex, deci a sustine ca exista o diferenta între barbat si femeie din punct de vedere spiritual e gresit.
Diferentierea sexuala este la nivelul constiintei, este ceva adaugat. Din observarea propriului corp si al celorlalti, baiatul sau fata îsi formeaza de-a lungul anilor o imagine despre el/ea însusi si despre ceilalti. Este deci ceva adaugat, nu ontologic fiintei umane.
Iata si citatele din Sfintii Parinti, în cadrul acestui articol:
[size=1]
O interpretare similara este data de obicei invataturii Domnului Iisus privind viata dupa inviere: cand vor invia din morti,
barbatii si femeile vor fi "ca ingerii (hos angeloi) din ceruri" (Matei 12, 25; Matei 22, 30; Luca 20, 36: "nici sa moara nu mai pot, caci sunt la fel cu ingerii (isangeloi) si sunt fiii lui Dumnezeu". Diferentierea sexuala si sexualitatea sunt elemente ale creatiei bune a lui Dumnezeu, intrinseci naturii umane. In starea de dupa inviere, nu diferentierea sexuala este abolita, ci diferitele consecinte ale acestei diferentieri, printre care activitatea sexuala de dominare si supunere. In terminologia moderna, spunem ca in Hristos si in imparatia Sa nu mai exista un dezechilibru al puterii si o dominatie corespunzatoare a iudeilor asupra grecilor (ca in primele comunitati crestine), a celor liberi asupra sclavilor, sau a barbatilor asupra femeilor. Pasajul din Galateni 3, 28 se refera deci la sociologie, nu la ontologie. Acest text proclama egalitatea intre sexe si nu distrugerea genului.
Alti teologi ortodocsi ofera o interpretare diferita acestor texte.
Urmandu-1 pe Sfantul Maxim Marturisitorul, care isi bazeaza reflectia pe lucrarea "Despre crearea omului" a Sfantului Grigorie de Nyssa, ei neaga faptul ca sexualitatea si diferentierea sexuala sunt componente esentiale ale naturii umane, si sustin ca acestea apar ca o consecinta a caderii. Valerie Karras, de pilda, isi argumenteaza foarte interesant punctul de vedere. Interpretand invatatura patristica, ea afirma ca trupul omenesc in starea cazuta nu este o reflectare a trupului divin. Sfintii Parinti, spune ea, "fac distinctie intre efectele fizice, emotionale si psihologice ale trupurilor noastre cazute, in special ale genului, si natura ultima, nediferentiata sexual, a sufletului uman".
Sfantul Maxim presupune ca Dumnezeu a pregatit o alta forma de inmultire pentru omul fara pacat, aceasta perspectiva negativa asupra sexualitatii nu implica faptul ca forta reproductiva a omului este cu desavarsire rea. Ea poate fi folosita intr-un mod pozitiv, spiritual. Elementele masculin si feminin nu sunt menite sa dispara, ci doar sa fie subsumate principiului naturii umane.
Ceea ce trebuie remarcat aici este faptul ca diviziunea intre barbat si femeie, se refera la sexualitate, nu la gen. Sfintii Parinti (si nu doar Sfantul Grigorie de Nyssa si Sfantul Maxim) invata ca genul este "un element adaugat umanitatii numai datorita prestiintei lui Dumnezeu cu privire la caderea omului". Dr. Karras face referire la punctul de vedere al Sfantului Ioan Damaschin din tratatul sau despre feciorie si despre viata conjugala: "Ioan Damaschin rezuma intreaga traditie patristica afirmand ca Dumnezeu, in prestiinta Sa, a creat umanitatea impartita pe genuri, in scop procreator". Sfantul Ioan sustine ca fecioria era o calitate originara, innascuta, a naturii umane in starea ei dinainte de cadere. Abia dupa ce moartea a intrat in lume, ca o consecinta a pacatului, procrearea sexuala a devenit necesara, in scopul de a conserva neamul omenesc. Este adevarat ca Sfantul Ioan pretuieste mai mult fecioria decat viata conjugala. Dar, inca o data, aici este vorba de sexualitate. Nu se face nici o referire la diferentierea sexuala care, asa cum afirma atat el cat si majoritatea marturiilor patristice, apare o data cu crearea primului barbat si a primei femei in starea lor dinaintea caderii. Intr-adevar, in acelasi capitol, Damaschin afirma ca este "buna" casatoria (chiar daca fecioria e mai "buna"), citand binecuvantarea casatoriei facuta de Iisus in Cana (Ioan 2), precum si porunca din Epistola catre Evrei 13, 4: "Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat". Chiar si aici, accentul cade pe curatie si castitate in relatiile conjugale. Prin urmare, Sfantul Ioan poate spune in concluzie: "casatoria este buna" atata timp cat relatiile sunt firesti si "nebunia dorintei" sa nu se concretizeaza in acte nefiresti sau impotriva firii.[/size]
http://www.crestinortodox.ro/Morala/Sex_si_sexualitate_6580.html
[size=1]
Sfantul Maxim considera procrearea prin relatie sexuala ca fiind introdusa de providenta dumnezeiasca dupa caderea omului si trage concluzia ca un alt mod de procreare trebuie sa fi fost randuit pentru om inainte de cadere. In felul aceasta, diferentierea sexuala, asa cum o cunoastem astazi, este in ea insasi o consecinta a caderii si, prin urmare, felul acesta de mediere umana se petrece in relatie cu elemente ale vietii create care au fost separate prin pacat, impotriva intentiei creatoare initiale a lui Dumnezeu. Reconcilierea dintre barbat si femeie prin unirea lor tainica in duh este astfel parte a curatirii omului de pacat si antreneaza folosirea noii libertati in Hristos, in care omul a fost botezat.
Barbatul si femeia la predecesorii Sfantului Maxim
Inainte de a analiza modul in care Sfantul Maxim dezvolta ideea aceasta a sintezei genurilor, ar trebui sa indicam in ce masura a fost el inspirat de traditia crestina anterioara. Sigur ca in primul rand trebuie sa ne referim la Sfantul Grigorie de Nyssa, care credea intr-o absenta a sexualitatii la omul primar, si o considera rezultat al pacatului. Pe langa scrierile lui, mai exista niste texte din teologia alexandrina si din alte surse carora este necesar sa le acordam o atentie speciala in acest context. Se pare ca pentru analiza ideii la Sfantul Maxim si la predecesorii sai este deosebit de importanta marturia Sfintei Scripturi de la Gal. 3: 28, cu referirea specifica la restaurarea in Hristos a omului creat dupa chipul lui Dumnezeu. Din acest motiv propunem sa intocmim o analiza proprie a problemei medierii si sintezei sexuale, in raport cu exegeza prezentata de catre acesti scriitori pentru pasajul mentionat mai sus.
Am remarcat mai devreme ca Filon - folosind imaginea platonica a trasurii cu doi cai - interpreta iutimea si concupiscenta ca impulsuri barbatesti si respectiv femeiesti. El este urmat in spatiul crestin de Sfantul Clement al Alexandriei, care insa schimba perspectiva si spune ca expresia "parte barbateasca si parte femeiasca" de la Gal. 3: 28 indica iutimea si concupiscenta. Ceea ce ne intereseaza insa este faptul ca el merge mai departe si spune ca, atunci cand se elibereaza de ceea ce il dezbina in acest fel � adica de tendintele catre afectiune patimasa si agresivitate -, sufletul dobandeste unicitatea. Iar o asemenea unitate inseamna ca nu mai este "parte barbateasca si parte femeiasca". Sfantul Clement se straduieste sa evite o intelegere literala a cuvintelor pauline, dar se pare ca nu exclude o anumita relatie spirituala intre categoriile barbat si femeie si facultatile patimitoare ale sufletului omenesc.
Asadar, nu este surprinzator sa descoperim ca admite si un rezultat concret al acestei noi unitati in Hristos. Astfel, arata ca dupa ce a dat nastere copiilor sai, femeia "gnostica" este considerata ca o sora de catre barbatul ei, cu exceptia momentelor in care ea isi priveste copiii. Barbatul si femeia se considera frate si sora deoarece au acelasi Parinte.
Sfantul Clement continua spunand ca in ele insele sufletele nu sunt barbat si femeie, ci doar suflete si ca femeia la sfarsit se va preface in barbat si va deveni "nefemeie, barbateasca si desavarsita". Aceasta interpretare bipolara - o intelegere spiritualizata a "barbatului si femeii", ca semnificand iutimea si concupiscenta si reflectia ascetica asupra consecintelor concrete ale unirii in Hristos - poate fi urmarita ulterior, sub ambele ei aspecte.
.......
Nu am gasit in scrierile Sfantului Grigorie de Nazianz nici o referire la iutime si la concupiscenta in acest sens, dar el pune in lumina faptul ca toate distinctiile de la Gal. 3: 28 sunt "semne ale carnii". Atunci cand Hristos va deveni totul intru toate, atunci ele vor fi depasite si nu va mai fi barbat sau femeie. Adevaratul chip al lui Dumnezeu in om este astfel restaurat si omul poarta doar pecetea dumnezeirii.
La Sfantul Grigorie de Nyssa insa, aceeasi idee este dezvoltata intr-o intreaga teologie.
Pentru el, starea ideala, primordiala a omului nu includea sexualitatea. In acest fel, cea din urma este privita ca rezultat al pacatului si este cauza a toata apostazia. Dupa parerea Sfantului Grigorie, distinctia dintre barbat si femeie a fost adaugata creatiei originare (sau mai bine spus: ideale) a omului "dupa chip", caci in Hristos - care este Chipul - nu este "barbat sau femeie". Concluzia este ca in Paradis nu exista casatorie.
http://www.crestinortodox.ro/ultimele-stiri/Barbatul_si_femeia_la_Sfintii_Parinti-160-16873.html