da, si mie mi-a placut.
Sunt un pic trista zilele astea ca din cauza burticii prea mari, nu mai ma pot juca cu ei, decat foarte putin.In schimb, ai mei fiind invatati cu jocul, il exploateaza la maxim pe tatal lor seara.
Nu doar ne jucam impreuna.Facem o multime de activitati impreuna: coloram, pictam, desenam(sa vedeti ce interesant arata o femeie in toata firea colorand-o pe scufita rosie, sau pictand cu degetele).Cei care ma vad stramba din nas si zic ca am dat in mintea copiilor. Dar ptr bucuria pe care o fac copiilor merita...Ei sunt super incantati. Cred ca timpul acesta nu il mai putem recupera niciodata. Si de ce nu, sa incercam sa retraim copilaria odata cu ei.
Observ ca atunci si ei sunt mai atasati de mine si mai interesati.E important ca si mama e preocupata de munca lor, de creatia lor, in definitiv de viata lor. E minunat sa intri in universul lor si sa faci parte din el. Chiar daca ptr asta trebuie sa sacrifici un job bun, o cariera....
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|