Fiecare dintre noi frate Ioane...după puterile noastre, adică de la Domnul...dar ca noi să primim trebuie să renunţăm, trebuie să vrem, trebuie să credem. Fiecare dintre noi suntem copii mai mici a lui Dumnezeu şi fraţii mai mici ai lui Hristos. De ce să ne lăsăm înşelaţi de ideea "dar oare cine poate". Hai să fim noi primii care să spunem "se poate", eu, tu, el...hai să ne scoatem ideea asta din cap "nu se poate". Avem credinţa amestecată. La Dumnezeu nu există: „pot, nu pot”, nu există! Credinţa în propiul ego aduce nesinguranţă.

Aşa este...ai mare drepate. Nu cât posteşti, ci cum posteşti este mai important. Hai să lămurim şi aspectul ăsta dacă l-ai adus în discuţie. Majoritatea dintre noi postim pentru că privim postul ca pe o interdicţie sau că aşa e bine, postim pentru că ne aduce un beneficiu – pentru unii sănătate, pentru alţii iertare de păcate, iar pentru alţii şi sănătate şi iertare de păcate, dar puţini postesc din dragoste, din dragostea pentru Hristos, pentru aproapele, pentru întreaga zidire. Deci depinde foarte mult din ce unghi privim postul.

Din nou îţi dau dreptate. Îţi mulţumesc de grija pe care mi-o porţi. Sunt departe de a fi un virtuos, aşa cum şi alţi useri au mai crezut că mă consider un virtuos. În primul rând un virtuos nu şi-ar etala aici deile, ba mai mult nu ar lăsa rugăciunea în schimbul conversaţei pe un forum. Consider că mai de folos este să ne ascudem păcatele, frica şi neputinţa, adică aici pe forum, ca nu cumva să cadă şi aproapele şi să le discutăm mai bine cu duhovnicul. Cum suntem fiecare numai Dumnezeu ştie mai bine.