„Când silești trupul neputincios la fapte peste puterea lui, aduni în sufletul tău întuneric peste întuneric.”
„Tihna și nelucrarea înseamnă pieirea sufletului și ele pot să vatăme mai mult decât dracii. Când silești trupul neputincios la fapte peste puterea lui, aduni în sufletul tău întuneric peste întuneric și-i pricinuiești mai degrabă tulburare. Iar trupul viguros de-l predai tihnei și nelucrării desăvârșește toată răutatea în sufletul ce locuiește în el și, chiar de dorește cineva mult binele, după puțin timp scoate din sine și gândul binelui pe care-l avea. Când sufletul e beat de bucuria nădejdii lui și de veselia pentru Dumnezeu, trupul nu mai simte necazurile, chiar de e slab. Căci, deși poartă o povară îndoită, nu slăbește, ci se bucură împreună cu sufletul de desfătarea lui, căci sufletul conlucrează cu el, chiar dacă e slab. Aceasta i se întâmplă când sufletul intră la bucuria Duhului.”
(Isaac Sirul,
Cuvinte despre nevoință, în Filocalia X, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2008, p. 336)