Cum considerati:
daca ierti un om, il "recuperezi" de tot in sufletul tau, respectiv stergi cu buretele ce s-a intamplat, redandu-i increderea ta in el in sufletul tau, eliminand teama?

sau

Il ierti, fiind totusi precaut in continuare?

Are legatura increderea cu iertarea in ceea ce priveste relatiile dintre oameni sau increderea mai mult merge in Dumnezeu, semenii putand fi iertati chiar daca raman mici urme ale intamplarilor - respectiv atentia pentru comportament, o oarecare departare (instrainare?) prin grija pentru a nu crea conditiile reinceperii unui context prin care ai trecut?
Intre oameni - daca apare neincrederea, e semn al neiertarii complete sau e o grija fireasca pentru a evita pacate? Ma intreb pentru ca daca e sa punem problema apropierii dintre oameni ca frati, trairea laolalta, neincrederea nu-si are locul pentru ca ii rapeste semenului ceva din "statutul" de frate/sora.

Doamne ajuta!