corect :). Mai multe despte istoria din spatele imaginii se poate citi urmand linkul de mai jos.

http://www.fericiticeiprigoniti.net/...ma-iubirii-lor

Mi-a plăcut reacția inițială a lui Ioan. Nu tu „da, era de așteptat”, nu „și eu aș fi făcut la fel” ci vroia (atât pt sufletul ei cât și pt al lui) ca ea să își ceară iertare. Postmodernește vorbind ne-am fi așteptat să fie mai îngăduitor :)

Un alt exemplu similar este ceea ce ar fi auzit Filoteu de la Petru Vodă despre logodnica lui Constantin Dumitru (părintele Marcu de la Sihăstria). Constantin Dumitru a condus una din mașinile echipelor legionare care au participat la asasinarea lui Armand Călinescu. Trebuia să se pună în fața convoiului și să oprească coloana oficială dar a ajuns prea târziu și nu a mai participat practic prin nimic la asasinat. În lagărul de la Pitești a fost unul dintre foarte puținii care nu a făcut nici un compromis cu reeducatorii, de unde i s-a tras porecla Fachirul. Se pare că logodnica lui l-a așteptat douăzeci de ani să iasă din închisoare trăind în post și rugăciune iar atunci când el a ieșit și s-a călugărit, a ales și ea să își trăiască restul vieții precum până atunci. Despre întâlnirea lui Ioan Ianolide cu părintele, se poate citi undeva în articolul de mai jos:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-28-februarie/

Rândul tău să pui o poză