[laurastifter]

Deşi au trecut mai bine de 3 luni de la operaţie, nici acum nu se poate deplasa, ci este imobilizată la pat. Din acest motiv, Nicoleta nu mai poate merge la liceu să predea şi, evident, nu mai primeşte salariul, fiind în situaţia de a se descurca doar din pensia ei de handicap (din care casa de pensi îi opreşte 100 de lei pe lună, n-am înţeles exact din ce motiv, din cauza unei probleme de birocraţie) şi din pensia foarte mică a mamei ei, care suferă de diabet şi are nevoie zilnic de insulină. Din cauza acestor probleme medicale şi financiare, colega noastră nu s-a putut înscrie anul acesta nici la masterat, ceea ce a întristat-o enorm fiindcă, dintr-odată, a rămas fără nicio activitate (nu mai are nici ore la liceu ca profesoară de română, nu merge nici la masterat la Teologie) şi o descurajează, o deprimă ideea că va sta un an întreg în casă, fără să facă nimic. În afară de perspectiva descurajantă a unui an din viaţă pierdut, o îngrijorează şi ideea că, anul viitor, când nădăjduieşte să fie complet refăcută şi să se poată deplasa, nu va putea urma cursurile de masterat în teologie, pentru că taxa este foarte mare pentru ea. Fără masterat şi fără absolvirea nivelului 2 al modulului psihopedagogic, va putea preda Religie doar la şcoala generală, ceea ce este foarte complicat, pentru că ea predă Limba română la liceu (când a absolvit Facultatea de Litere, încă nu avea probleme cu piciorul, astfel că a reuşit să-şi termine liniştită şi masteratul) şi îi va fi greu să meargă la liceu pentru orele de Română şi în altă parte, la o şcoală generală, pentru a preda Religie.
Acum, Nicoletei nu-i mai ajung banii nici pentru medicamente, nici pentru lemne (locuieşte la curte) şi... nici chiar pentru curentul electric. Situaţia este foarte dificilă şi, din acest motiv, aşa cum am scris în mesajul precedent, are mare nevoie de ajutorul nostru (de data aceasta, nu doar spiritual, ci inclusiv financiar).
Dragi colegi de forum, Dumnezeu ne-a dăruit şansa de a ajuta o persoană credincioasă, licenţiată în Teologie, care suferă foarte mult.
Vă propun ca fiecare dintre noi s-o ajutăm atât cât ne este cu putinţă. Ştiu că, în această perioadă de criză economică, celor mai mulţi dintre noi ne-ar fi foarte greu să dăm sume mari de bani, dar punând fiecare cât poate (unii mai mult, alţii mai puţin, alţii foarte puţin), o vom putea ajuta să depăşească aceste momente critice şi, în primul rând, să-şi poată procura medicamentele necesare, până când nu ajunge la alte complicaţii. Dacă fiecare dintre noi va gândi că ceilalţi vor rezolva problema, atunci Nicoleta va rămâne în aceeaşi situaţie... Fiecare dintre noi poate face puţin, dar împreună putem foarte foarte mult! Ştiu că pe forum sunt înscrişi mulţi creştini autentici, care au răspuns în mod practic la apelurile umanitare de aici. Haideţi să ne dovedim şi de data aceasta dragostea pentru Domnul nostru Iisus Hristos ajutând, atât cât putem, o persoană care crede cu tărie în El şi care are nevoie de noi!

Hristos în mijlocul nostru!