[Mosh-Neagu]

Fara indoiala ca rugaciunile pentru aproapele sunt importante si bine-primite de Dumnezeu, dar prea ararori sunt facute asa cum ar avea nevoie bolnavul. Personal, am mari rezerve ca, citind un mesaj fugitiv, omul este lovit de o profunda durere si se pune pe rugaciune. De cele mai multe ori, el uita dupa urmatorul "clic".
Oare cati dintre userii acestui forum, ar indrazni ei insisi sa ceara un astfel de ajutor? De cele mai multe ori, jena pe de o parte, iar pe de alta, indoiala ca ar avea cu adevarat efect, ne face sa pastram in adancul sufletului nostru durerea la necaz si sa ne rugam in familie, sau alaturi de cei apropiati, care ne cunosc dintotdeauna.
De o vreme, alaturi de alte persoane foarte dragi, simt o astfel de durere; parintele meu duhovnic a suferit un preinfarct. Dupa cateva zile de la acest eveniment, a mers la Bucuresti pentru un control mai amanuntit... Pe data de 16 Oct. este programat pentru operatie la inima. Are de facut nu mai putin de 4 by-pass-uri. Iar pentru asta e nevoie de foarte multi bani. Iar el este abia pe linie de plutire, cum nu ma indoiesc ca sunt foarte multi dintre preotii din Romania.
Vestea bolii, dar mai ales a neputintei unui slujitor smerit al Bisericii, de a-si putea plati singur, sau cu ajutorul Episcopiei, operatia, pe mine m-a zguduit rau de tot. Iar ca mine, am mai observat si pe altii. La rugaciune, am plans ca un copil, fiindca acest preot are acel ceva pe care multi preoti nu-l au: pe langa smernie si caldura sufleteasca, este mereu "puterea exemplului". Oricat ai cauta, nu-i poti reprosa ca preot, nimic.
Si totusi, despre asta refuza sa vorbeasca sau sa ceara ajutor cuiva. Pur si simplu isi pune nadejdea in Dumnezeu. Impreuna cu cativa apropiati, ne-am solidarizat si am incercat sa sensibilizam pe cei care-l cunosc. Am reusit astfel sa strangem ceva, dar inca suntem departe de suma necesara. Sa ne intelegem: nu scriu acest mesaj pentru a cere cuiva ajutorul pentru parintele meu duhovnic si nici pentru a dovedi cuiva cat de bun samaritean sunt eu. Vreau doar sa va pun la dispozitie un aspect real, dintr-o lume reala. De multe ori suntem rugati de straini sa contribuim cu cat putem la rezolvarea unor probleme de suflet, si ne lasam convinsi, mai ales daca cel care prezinta situatia are o mare putere de convingere. Iar cand e vorba de cineva din imediata noastra apropiere, care contribuie poate din plin la armonia in propria noastra familie, trecem aproape nepasatori, mai ales fiindca ii este foarte jena sa ne ceara ajutorul.
Dar, dincolo de orice speculatie sentimentala, discutam cu o alta doamna preoteasa pentru care am deasemenea toata consideratia, este durerea crunta fiindca Episcopia refuza sa-si ajute pana si pe cei mai induhovniciti slujitori. Pentru ca, personal, refuz sa cred ca nu are la cunostinta starea lui de sanatate, sau ca nu are de unde pune la dispozitie 6-7.000 de euro, cat costa operatia cu tot ce implica ea.
Nadajduesc ca Dumnezeu va orandui cum stie El mai bine, ca din "banutul vaduvei", bunul nostru parinte-duhovnic sa-si recapete din nou vigoarea de altadata.
Nu cer nimanui sa se roage, dar poate un simplu gand bun transmis acolo sus pentru parintele Ionel, va insemna totusi ceva!