Inima mea a simtit ca trebuie sa-i treaca si i-am tot trecut dar am avut niste ispite destul de grele, nu as fi facut legatura fara ajutorul unui prieten care a sesizat ca am gresit netinand cont de sfaturile duhovnicului. Duhovnicul mi-a spus demult sa nu-i trec, eu nu am luat in seama, am facut de capul meu. Revenind cu intrebarea dupa niste ani, mi-a spus la fel completand ca le fac rau si lor si mie. Intrebarea a venit firesc datorita comportamentului lor, nu vreau sa detaliez mai mult. Dar aveam impresia ca trebuie musai sa-i trec la Sfanta Liturghie, parca nu vroiam sa inteleg ca si celelalte slujbe sunt slujbe ajutatoare indreptarii mult mai potrivite. Prietenul acela chiar mi-a spus "de ce vrei sa-i arzi cu sangele lui Hristos?" Duhovnicul mi-a spus sa-i trec la acatiste, la psaltire si la sfantul Maslu. Asadar nu mi-a interzis nici sa ma rog pentru ei, nici sa ii pomenesc la biserica, doar sa nu-i pomenesc la Sfanta Liturghie. Eu oricum ma rog pentru ei dar aveam ideea fixa ca Sfanta Liturghie e ca lumina soarelui in comparatie cu lumina becului, in raport cu celelalte slujbe si ca vor primi mai mult ajutor. Experienta mi-a aratat ca duhovnicul meu a avut dreptate si ca ei chiar s-au inrait. Am plecat capul si am inceput sa-i trec la Maslu si acatiste. Daca ei nu se spovedesc, nu vin la biserica, nu ii pot obliga eu sa aiba partasie cu Dumnezeu cu forta prin pomenirea la taina Sfintei Liturghii. Sper sa fie de folos si altora.

Doamne ajuta!