[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marcus Aurelius

Întâi de toate mă văd nevoit a face o remarcă pe care aş vrea să o verific: modul în care începeţi abordarea are un iz insidios (nu mi-o luaţi în nume de rău!) - adică printre rânduri se citeşte clar că a pune mare preţ pe Scriptură (ceea ce asociaţi dvs. cu protestantismul) e un lucru oarecum scandalos (acum, nu ştiu dacă e scandalos prin prisma sloganului reformaţiunii "Sola Scriptura", sau e scandalos "per se").

Una este să spuneţi, aşa cum faceţi acum, "mare preţ pe Scriptură" şi cu totul alta este să folosiţi formularea pe care aţi folosit-o iniţial: "preţ suprem pe Scriptură", ceea ce, din perspectiva Bisericilor apostolice, nu mai e OK. E o diferenţă ca de la ortodoxie la protestantism. Noi credem că Scriptura şi Predania au egală importanţă şi sunt, ambele, sursele majore ale credinţei noastre. Dacă am fi siliţi să facem o ierarhie chiar între acestea două, v-am demonstrat deja că Biserica a funcţionat, şi încă foarte bine, fără ceea ce înţelegem azi prin "Scriptură". Dar, fără Predanie, este de neconceput.

Apoi, o mică, dar utilă (zic eu!) precizare: nu evanghelia după Matei a fost prima scrisă, ci evanghelia după Marcu (de aici şi disputele asupra sinopsisului celor trei evanghelii, Matei şi Luca presupunându-se că s-au inspirat din evanghelia după Marcu).

Faceţi afirmaţie peremptorie într-o chestiune despre care adevăraţii specialişti ai Scripturii, de la care avem mereu de învăţat, consideră că este subiect de dezbatere. Numeroşi sunt Părinţii Bisericii care consideră că Evanghelia după Sf Matei este prima. Papia, Irineu, Origen, Ieronim, şi lista ar putea continua. Ca să nu mai vorbim de Augustin. Se pot aduce multe indicii în privinţa faptului că Evanghelia după Matei este anterioară celei după Marcu, dar am să mă limitez la două: 1) argumentul de autoritate: Biserica a aşezat Evanghelia după Matei înaintea celei după Marcu. Domeniul biblic fiind un domeniu în care Biserica are autoritate, trebuie să luăm în serios acest lucru. 2) argumentul apologetic. Evanghelia după Matei este scrisă pentru evrei, iar cea după Marcu e scrisă în mod evident pentru neamuri şi, mai ales, pentru romani. Un lucru "pentru alţii" te aştepţi să fie mai curând făcut DUPĂ un "lucru pentru ai noştri" decât ÎNAINTE de acela.

În al treilea rând cred că ar fi cinstit să nu insinuaţi ideea de "papă" în Scriptură, că asta e marcă catolică (ştiu că v-aţi declarat catolic, dar totuşi, nu-i "fair" să insinuaţi în discuţia noastră asemenea idee) şi nu cred că e cadrul potrivit să polemizăm făcând exegeză greacă pe pasaje din Ioan 20:22-23 ori Mat. 16:18-19; 18:18, căci am crezul că am polemiza în van.

"Papă" sau "Petru", spuneţi-i cum vreţi: important este că în Scriptură citim cum unul dintre Apostoli, şi anume Petru, explică Bisericii Universale prin a doua enciclică cunoscută cum trebuie înţeleasă doctrina unui alt Apostol, anume Pavel. A se vedea A Doua Epistolă Catolică a Sf Ap Petru, cap 3, paragrafele 15 şi 16.

Iar în ultimul rând... biserica, într-adevăr, nu-i disociată de Capul ei, care este Hristos(!). Însă perspectiva mea este (împărtăşită, dealtfel, de mulţi teologi) că biserica vizibilă nu se suprapune întru totul bisericii invizibile a lui Hristos.

Aici este, în fond, eroarea: unde anume citiţi în Sf Scriptură că Domnul a făcut o Biserică invizibilă ? Eu citesc că a făcut o Biserică vizibilă. I-a dat conducători cărora le-a dat putere, le-a dat reguli etc. Pe ce bază presupuneţi dv că Dumnezeu, care S-a făcut pe Sine cât se poate de vizibil, cu trup de carne, astfel încât atingându-L să credem, a menţinut pe Mireasa lui în invizibilitate?

Când vorbesc de biserca vizibilă, deja se conturează disputa asupra identităţii acesteia, iar când vorbesc de biserica invizibilă... deja mă gândesc la mult mai mult decât atât, la mai mult decât declaraţii dogmatice, la un spirit de ascultare din dragoste de Dumnezeu, după postulatul Domnului Hristos: "dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele" (Ioan 14:15) şi "prin aceasta vor cunoaşte toţi că Îmi sunteţi ucenici, dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (Ioan 14:35) iar un verset mai sus conturează şi ce înseamnă şi care este modelul de "dragoste unii faţă de alţii", zicând "cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii".

A-L iubi pe Cristos înseamnă fix a asculta de poruncile lui, după cum El Însuşi ne lămureşte de mai multe ori. Scrie în Biblie. Care sunt poruncile Lui ? Ne lămureşte, în detaliu, Dogmatica. În linii mari, sunt cele din Biblie şi cele pe care Petru şi urmaşii lui, ceilalţi Apostoli şi urmaşii lor le dau, ca delegaţi ai Lui, veac după veac, până la plinirea timpului.

Închei aici răspunsul meu cu stimă şi respect, mulţumindu-vă pentru răspunsul pe care mi l-aţi dat şi asigurându-vă că nu am nicio intenţie de a ascuţi polemici deşarte pe internet şi că, dacă discuţia noastră va căpăta traiectorii nefaste, sper să găsim modul cel mai judicios de a-i asigura un final bun, evitând un spirit nepriincios întrucât "dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bicericile lui Dumnezeu" -le spunea Pavel corintenilor, şi la asta subscriem şi noi, nu pentru că o spune Pavel (că nu el a inventat atitudinea asta!), ci pentru că acesta e spiritul lui Dumnezeu pe care încercăm să-l întipărim şi noi "din slavă în slavă, după chipul Său".[/quote]