Citat:
În prealabil postat de catalin2
Partea pozitiva este ca e bine ca mai intra cate un protestant pe forum ca sa mai spuna ce zic sfintii, ca unii ortodocsi au uitat (nu e o ironie, ma refer la sf. Ciprian).
Dar vezi si tu ca nu e chiar asa tarziu, sfantul Ciprian s-a nascut in anul 200 si a trecut in rai in 258, deci oricum e inaintea primului Sinod ecumenic, des invocat de protestanti.
Da, nimeni nu se poate mantui decat prin Iisus, adica trebuie sa creada in El si astfel sa il urmeze. Cum sa Il urmeze? sa vina in Biserica lasata de El (ca sa aiba parte de harul trimis la Cincizecime) si sa faca faptele de mantuire. Ce a spus Iisus? Ca lasa Biserica Sa si invatatura Sa, nu a spus ca lasa ceva scris, abia apoi a fost scrisa Sfanta Scriptura.
|
Mulțumesc mult pentru postare, domnule Cătălin!
Dacă îmi permiteți câteva mențiuni scurte (și nu-s cu gând dialectic nociv, ci doar în vederea unei eventuale sinteze): Ciprian poate fi luat în calcul din anul 246 - de când s-a creștinat (destul de târzior ca vârstă, aș spune), și chiar de mai târziu (după doi ani e desemnat episcop de Cartagina, funcție deținută timp de 10 ani, până la moartea sa). Apoi,... spun că e totuși destul de târziu, întrucât ceea ce spune el se constituie mai târziu într-o dogmă bisericească, deși pe vremea lui fuseseră deja de un secol și mai bine scrise diferite evanghelii apocrife care, totuși, au fost considerate prea târzii și din pricina asta lipsite de autoritate pentru a fi cuprinse în canonul biblic spre extragerea învățăturilor inspirate și a dogmelor bisericii lui Hristos. Apoi, să nu uităm că și pe vremea lui existau destul de multe păreri contradictorii privind diferite aspecte legate și de dumnezeire, și de natura lui Hristos și alte multe probleme de înțelegere a Scripturii. Așadar, vedem, spre exemplu, o selectivitate subiectivă în ceea ce privește afirmațiile și convingerile lui și greutatea lor ca normă bisericească: "extra ecclesia nulla salus" este preluat de biserica catolică într-o manieră atât de categorică încât a fost un resort puternic al Inchiziției, iar dezacordul aceluiași Ciprian față de primatul episcopului de Roma asupra celorlalți episcopi ai bisericii nu a fost luat în seamă (deși s-a opus vehement pretențiilor lui Ștefan - episcopul Romei) în timp ce, o altă jumătate a percepției lui în acest sens - succesiunea apostolică petrină - a fost luată ca fiind bună și întru totul validă. Se pare că, totuși, biserica a luat ce s-a potrivit cu pretențiile ei și a negat, băgat în con de umbră sau anatemizat după caz, fără prea mult spirit hristic și justificare biblică, ceea ce nu corespundea direcției pe care apuca. Oricum, asta e o divagație poate inutilă.
Știți, Hristos spune la un moment dat că Împărăția lui a venit deja și lucrează înăuntrul omului, iar acestuia (nouă), îi spune să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu și celelalte i se vor da pe deasupra. Acum nu vreau să dau în New Age și în introspecția aceea gnostică în vederea identificării "divinității lăuntrice". Nicidecum! Dar vreau să spun că omul nu trebuie adus "cu furca" la biserică. Trebuie ca lucrarea lui Hristos să-și facă efectul în viața lui astfel încât el să poată fi parte a Bisericii lui Dumnezeu ca un mădular "compatibil", nu ca un "corp străin" de Biserică (mă refer la "străin" prin modul de viață pe care-l trăiește). Iar când omul simte chemarea lui Dumnezeu din inima lui, va căuta compania celor la fel ca el în gândire, în viețuire "...urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată", îi spunea Petru lui Timotei. Și cum spuneam și în altă postare, Biserica vizibilă (care e aceea!?!...că toate pretind că sunt) e diferită de cea invizibilă (în care nu intră nimeni pe baza moștenirii "ereditare", ci doar prin alegerea inimii de a trăi cu teamă de Dumnezeu și în lumina preceptelor Lui, din respect, dragoste și de bunăvoie, considerând chemarea lui Dumnezeu la o viețuire sfântă ca un privilegiu, o binecuvântare, și nu ca o povară sau ca un dat, pur și simplu).
Dacă am vorbit nepotrivit, să-mi fie cu iertare și sper să nu fiu înțeles greșit!