Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Cu adevărat, așa se pune problema. Și vreau să întăresc cuvântul tău cu cel al părintelui Galeriu, care exact asta spunea: Nu face rău abstinența decât dacă ești preocupat de ea (iar atunci poate și să te îmbolnăvească), dacă n-o trăiești ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu.
|
Îndrăznesc să întăresc mai mult cuvântul spunând că orice nevoință am face, dacă n-o trăim cu noblețe sufletească ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu, toate ostenelile noastre sunt în zadar. Postul și privigherea și orice asceză, împreună cu nevoința pentru tăierea patimilor sufletești sunt de de folos atunci când sunt făcute pentru dragostea lui Hristos. Dacă nu ne nevoim pentru a ne dezrădăcina patimile sufletești, ci facem numai o asceză trupească seacă, ne vom hrăni patimile cu mândria.
În acest sens l-aș cita pe Cuv Paisie Aghiritul:"Să te nevoiești cu vitejie, noblețe, mărinimie! Să lucrezi pentru Hristos cu mărinimie".