Numeroși au fost aristocrații ruși care s-au convertit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsură ce catolicismul a fost mai bine cunoscut și mai puțin supus persecuțiilor în Rusia, ca efect al intrării Rusiei în Sfânta Alianță.
Dintre aceste cazuri, iese în evidență cel al lui Ivan Gagarin. Născut în 1814, prinț descendent al unei ilustre familii, Gagarin este trimis ca diplomat al Rusiei la Paris. Acolo, îl cunoaște pe preotul de la Notre-Dame, un adevărat pescar de oameni, cu care, fiind extrem de cultivat, are frecvente discuții teologice. În 1842, prințul Gagarin depune, în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, profesiunea de credință catolică. Știa că asta înseamnă, potrivit legilor rusești de atunci, pierderea bogatei moșteniri de la tatăl său, prințul Serghei Gagarin. Ca și pierderea postului de ambasador la Paris și interzicerea accesului la orice post în diplomație și, în general, în serviciul Imperiului Rus. Dar, preferând comorile din Cer în locul celor de pe pământ, servul lui Dumnezeu Ivan a trecut Tibrul. A făcut mai mult decât minimul necesar, a devenit novice, apoi membru cu drepturi depline în Societatea lui Isus. S-a distins drept un excepțional și plin de fervoare gânditor în cadrul iezuiților, care nu duceau lipsă nici de capabilități intelectuale, nici de fervoare și entuziasm pentru Cristos. A predat istoria Bisericii și filosofia la înalte școli din Franța și Belgia. A petrecut un timp la Constantinopol, unde a întemeiat și a animat Societatea Sf Dionisie Areopagitul. În această perioadă a scris o lucrare despre istoria Bisericii Românești, atât de legată de Bizanț.
|