Presupun ca 'abstinenta autentica" nu e nici atunci cand ajungi sa-ti vezi sotul si sotia si sa ti se inhibe orice reactie, orice pofta, orice placere trupeasca. Si nici atunci cand ti-ar mai placea dar din motive de varsta sau sanatate nu te mai ajuta fizicul. Probabil aceasta "erezie" vrea sa insemne sa si vrei, sa si poti, dar sa te abtii deliberat. Pai si atunci nu e pacat sa risipesti darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu? E ca si cum ai avea in fata o farfurie cu o mancare super apetisanta, gatita de tine impreuna cu sotia, din sudoarea fruntii voastre, pe care ai mai mancat-o si ti-a placut, si cu toate astea ai da-o la o parte si ai arunca-o la gunoi. Acum daca stii ca e o perioada de post, macar te intelegi cu sotia sa gatiti ceva potrivit si adecvat perioadei. Daca ea iti face o friptura la cuptor si ti-o pune in fata cand stie ca e post, urat din partea ei. Sau urat din partea barbatului care stiind ca e post ii comanda imperios sotiei chiftelutze marinate, iar ea neavand incotro trebuie sa i le prepare si sa i le serveasca, inghitind in sec, ca i-ar placea si ei, dar... La fel de greu e cand unul dintre soti odata cu varsta ia in greutate si nu trebuie sa mai manance, iar celalalt e slab si uscat....
Stiti ca pe vremea lui Ceusescu, era lege data ca femeile care au avut doua nasteri prin cezariana, aveau "dreptul" sa intrerupa chirurgical sarcinile urmatoare pentru ca se considera riscant pentru sanatatea femeii o noua sarcina. Si asa cum omul are prostul obicei sa ia totul ad literam, bietii oameni considerau ca acest lucru nu este nicidecum un pacat, si ca nici macar nu e nociv pentru sanatatea lor. Cica barbatii le spuneau nevestelor "ce daca ramai gravida, doar ai voie sa ....". Era chiar o "binecuvantare" pentru toata lumea... Doamne, iarta-ne!!! In fine, nu era aici locul si momentul dar aveam demult aceasta durere legata de acest aspect de "moralitate".
Cat despre topicul initial... nu stiu ce s-ar mai putea spune. Nu am auzit nici eu ca vreun cuplu casatorit sa primeasca un astfel de canon, fara sa existe alte motive de ordin medical, sa le spunem - cum ar fi, cel mai cunoscut, recomandarea medicala pentru femeie de a nu mai ramane insarcinata. Mai grav e atunci cand exista o trauma de ordin psihic (grava) la unul dintre soti, care il face sa refuze impreunarea, sau il impiedica sa mai simta dorinta sau placere - o agresiune, un viol - Doamne fereste. Sau chiar trauma pierderii unui copil sau a pierderilor repetate de sarcina, ar putea sa ii induca femeii mai ales o teama de a mai risca o noua experienta de acest gen.
Poate, totusi exista si situatii cand li se cere sotilor o perioada de "post" mai indelungata, pentru diverse pricini - ori de penitenta, ori de implinire a unui canon pentru un anume scop spiritual. Nu mai stiu exact ce spun canoanele ca trebuie sa faca sotii/sotiile celor care, din pacate, comit adulter. Dar mi se pare ca in acest caz, daca hotarasc sa nu se desparta, cel vinovat trebuie sa implineasca un canon care implica printre altele si o perioada mai lunga de abstinenta. Dar nu stiu sigur. S-ar putea spune ca e nedrept pentru cel inselat, dar...oricum, daca vrea sa traiasca dupa canoane, soarta ii e pecetluita, si din pacate nu si-a pecetluit-o singur, nici nu i-a pecetluit-o Dumnezeu, ci i-a facut-o persoana cea mai apropiata si cea care ar fi trebuit sa fie una cu el/el...Dar pana la urma asta tot spre mantuirea lui poate fii ...
|