Ai dreptate, fallen. Alegerile sunt uneori foarte dificile, nu ştim întotdeauna care cale e mai bună sau cea bună. Şi atunci avem nevoie de sfatul cuiva care a trecut prin ceva asemănător sau măcar cunoaşte cum se trece.

Cred, însă, că nu trebuie să căutăm să ne schimbăm crucea – aleasă sau nu de noi. Sunt destule pilde în legătură cu asta, care arată că cine face asta poate da peste una şi mai grea, pe care n-o poate duce, sau peste una prea mică, care nu-i va fi de folos. Pe de altă parte, însuşi Domnul a spus că nu-i bun pentru împărăţia cerurilor cel care, punând mâna pe plug, priveşte înapoi (e nehotărât).

Şi mai trebuie să învăţăm să facem diferenţa între jertfă şi compromis. Alegerea de a renunţa la Biserică pentru a păstra liniştea familiei, în care din cele două categorii se încadrează, oare? Adesea am trecut prin dileme asemănătoare. Noi nu ştim să distingem clar, însă alegerea e de maximă importanţă, putând fi între viaţă şi moarte (duhovnicească). Şi e cu atât mai greu de făcut cu cât nu te simţi responsabil doar pentru mântuirea ta, ci şi pentru a celui cu care ai ales să fii una.

Dilemele de genul ăsta pot fi uneori chiar sfâşietoare, însă pot fi şi rodnice, totodată, pentru că atunci când ştim că n-avem răspunsuri şi le căutăm cu ardoare, suntem, cel puţin, într-o bună aşezare, cu inima deschisă pentru a le primi. Să ne rugăm şi să sperăm că ele vor veni.