Citat:
În prealabil postat de sophia
Mai in gluma, mai in ironie, mai in serios:
Nu asta este problema, cu tigara in coltul gurii la rugaciune. Este alta explicatie pentru care fumatul este pacat. Probabil pentru ca este nesanatos. Altceva nu stiu.
Si ca sa ma incadrez in ironie - de obicei intai iti faci rugaciunea, pe urma te bagi in pat, cu sot/sotie sau fara.
Sensul postului este altul. Reguli sunt, cineva le-a facut. Si daca ne impiedica o cazeina sau sotul/sotia sa ne rugam si sa fim cu Dumnezeu, mai bine...
|
Intr-adevar, eu am luat totul in gluma ridiculizind faptul ca despre lucruri care se stiu clar si precis , despre lucruri precizate prin canoane (ca orice mirean este obligat sa tina post iar daca mireanul nu tine se afuriseste iar clerul se cateriseste) prin sfinta traditie sau practica duhovniceasca serios intemeiata si transmisa oral noi acum rastalmacim si strigam in gura mare ca desi suntem in padure nu putem vedea padurea de copaci .
Iar daca totusi exista cineva care ne ia valul de pe ochi (din dragoste fata de aproapele deoarece pina acum noi trebuia sa stim ehe, bine, bine, toate acestea chiar daca nu le practicam de multa vreme ; una este sa cunosti si alta sa practici) in loc sa ne smerim citusi de putin luind aminte ii si radem o palma intrebindu-l : da cine esti tu si de unde sti tu astea ca sa te cred eu pe tine ?
Si cu asta ne-a dat ispititorul cu firma in cap-de crestin- si ne-a taiat toate aripile si gindul bun semanindu-ne in suflet indoiala si razgindirea ! Aminarea pe altadata, chipurile , cind 'om fi mai siguri !
Dar sa revenim, asta a fost doar o precizare .
Eu vreau sa continui cu situatiile inedite sau chiar paradoxale legate de faptul ca mai intii ne spunem rugaciunile de seara si apoi ne bagam in pat alaturi de ... aproapele .
Adica, duhovnicii versati , si uneori chiar si unii parinti de mir mai sporiti, invata ca dupa ce ti-ai facut rugaciunile de seara , iti inchini/pecetluiesti patul (se gaseste protocolul in cadrul rugaciunilor de seara) te sui in pat si daca este felul tau de a nu adormi f. repede , ca sa nu cazi in pacate cu gindul ,cu imaginatia , si sa dai in ispitiri de orice fel, sa incepi sa te rogi in gind in mod continuu pina ce nu vei mai simti si te va lua somnul .
Tot la fel se face si daca esti de felul de a te lua somnul mai usor sau daca esti macinat de ginduri , de temeri, de spaime , etc .
Adica , intotdeauna, dupa ce te-ai suit in pat iti continui rugaciunea ca sa te culci cu gindul la Dumnezeu iar cind te scoli , imediat, sa dai slava tot lui Dumnezeu ca iti mai da inca o noua zi (la fel, aceste indicatii , de la trezire, sunt date in protocolul rugaciunilor de dimineat).
Intrebarea este , daca iti faci rugaciunea de seara, si apoi te bagi linga "aproapele", cind te vei pregati de somn la ce crezi ca va umbla mintea , la rugaciunea gindului catre Dumnezeu sau la altceva ?
Sau poate acesta este momentul in care spunem : Doamne , iata si o seara in care nu ma mai rog de Tine deoarece acum ma bucur si jubilez ! De miine dimineata 'om mai vedea ce 'om face !
Deci, daca cu alcool in minte nu te poti ruga , cu tigara in gura nu te poti ruga , cu burta plina de mincare de fasole nu te poti ruga ... in preajma aproapelui te mai poti ruga ? e vorba de rugaciunea aceea cind te sui in pat sa dormi, aceea din gind , aceea cind spui rugaciunea inimii sau Tatal Nostru continuu, atunci cind este potrivit sa cugeti la Dumnezeu ca sa nu o ia mintea razna?
Si atunci ce facem ? Care , cum stau lucrurile ? cum afalm care lucrui sunt famate sau de la care doza in sus ? Si le inlocuim comoplet sau le mai "dregem" pina intr-o pozitie "tolerata" ?
Sau poate facem ca si musulmanii cind sunt in ramadam si stiu ca dupa ora 7 a serii pot minca deoarece Alah se duce la culcare si nu ii mai vede ca maninca !?