[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Judecata este individuală. Nu e en-gross: nici cu "neamul", nici cu "trupul duhovnicesc". Prin urmare, este posibil ca unul dintre soţi să fie mântuit, iar celălalt damnat.
Pe de altă parte:
1) Există o mare responsabilitate a soţilor unul faţă de celălalt şi, mai ales, a amândurora faţă de copii în ceea ce priveşte mântuirea.
2) Consecinţele temporale ale păcatelor, dar şi meritele virtuţilor pot apăsa / uşura nu numai pe autorul lor, dar şi pe cei din familia lui, pe descendenţii lui, pe cei din comunitatea ori chiar din seminţia ori ţara lui. Fără multă teologie, ţăranul român ştie asta şi se supără dacă nu el, ci altcineva din casă ori chiar vecinul lui încalcă una din Legile lui Dumnezeu. Dimpotrivă, o sanctificare sau simpla prezenţă a unui om cu faimă de sfinţenie în timpul vieţii, ori a cuiva care doar se consacră Domnului primind tonsura ori hirotonia, este privită ca o binecuvântare de o întreagă comunitate de oameni.

Cam așa vedeam și eu lucrurile, mulțumesc pentru răspuns !