[Florin-Ionut]

http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rez...ext=slav%C4%83

Cînd meditez la sensul acestui cuvînt, îmi vine în minte recunoaşterea faptului că Dumnezeu este Originea existenţei, Susţinătorul Universului, Creatorul omului şi al tuturor fiinţelor, Făcătorul de minuni. Şi Sfinţii coparticipă la slava Sa într-o măsură mai mare sau mai puţin mare, după efortul depus în timpul vieţii de a se apropia de El, Care este mare (mărit, slăvit).

2 Corinteni 3, 18
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.

"Din slavă în slavă" ar însemna din ce în ce mai aproape de grandoarea ultimă a Lui Dumnezeu Cel infinit şi de neînţeles pentru fiinţele care cugetă la El şi aspiră către El. Oamenii şi îngerii evoluează continuu în har spre asemănarea cu modelul lor Care este Hristos, Fiul Tatălui. Veacul de acum (Ziua a Şaptea) este startul drumului nostru către mărirea Lui Dumnezeu, apoi Ziua a Opta va continua ascensiunea creaturilor către Creator şi tot aşa în Vecii Vecilor.

Deci cînd rostim "slavă Domnului", ne recunoaştem nimicnicia şi micimea şi neînsemnătatea în raport cu El, cum bine spui tu, Vlad. A Domnului este gloria şi slava şi mărirea şi măreţia şi orice laudă îi putem aduce, iar noi - nici măcar noi nu sîntem ai noştri (1 Corinteni 6, 19). Şi din praful care sîntem cu o scînteie de suflet, iată că Dumnezeu ne invită la asemănarea cu El - să devenim torţe purtătoare de Duhul Sfînt dacă vrem. Lucru pe care numai El îl poate face posibil, dar cu acceptul şi coparticiparea noastră. Slavă Domnului că existăm şi avem această posibilitate prin Jertfa Celui Unul-Născut şi pentru rugăciunile Preasfintei, care se aseamănă cel mai mult cu Creatorul ei dintre toate fiinţele ce există în Cerurile Cerurilor.