Eu consider că din moment ce refuzi rostul, naşterea de prunci, unirea - dragostea, iubirea dintre soţi, este una falsă, egoistă.

Adevarata iubire dintre soţi este cea transpusă în plan sufletesc, nu o neg nici pe cea trupescă, dar doar când îi urmăm scopul şi nu despărţim plăcerea de finalitatea ei. Iubirea trebuie transpusă în planul mai presus de fire, atunci putem vorbi de unire întru Hristos. Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt lucruri mai presus de fire ale puterilor sufletului, prin care sufletul ajunge la unirea cu Dumnezeu. Atunci când te jertfeşti pentru soţul/soţia ta, atunci când rabzi, atunci poţi spune cu îţi iubeşti cu adevărat soţul/soţia. Numai atunci când omul se jertfeşte, se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este Jertfă. Iar în iubirea dintre soţi nu poate fi vorba de jertfă, când ei se unesc evitând aducerea pe lume a copiilor, urmând doar iubirea trupească. Ce poate fi mai frumos decât un copil - rod al iubirii dintre soţi. Iartă-mă că îţi scriu, nu penru a polemiza, ci pentru a ne împărtăşi gândurile.