[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu am auzit niciodata de vreo permisiune, cel putin de una publica, pentru prezervativ si contraceptie in Biserica. Dimpotriva. "Cauciucul" si pilula opresc sansa vietii.
Argument: Biserica sprijina dragostea care include si perspectiva nasterii de prunci; nu se opune ei sprijinind, in schimb, unirea sexuala.
Cand sotii nu mai doresc sa aiba copii, desi ar mai fi inca posibil, inseamna ca au optat pentru o "rationalizare" a sexului. Planificarea natalitatii este o perspectiva lumeasca, o "victorie" a mintii omenesti care crede ca poate hotari cand si unde si mai nu stiu cum ... sa se faca copii, sa se nasca oameni... Ca sa vezi! Nu Dumnezeu, ci omul hotaraste cand este si cand nu este cazul sa vina pe lume un alt om. Asa e randuiala Bisericii, oare?...
Biserica nu incurajeaza voia omului rupta de Voia Domnului. Nici nu regleaza chestiuni lumesti ca un politist al lumii (asta e politica Americii si a Rusiei, etc.), ci pe toate le vede in raport cu voia lui Dumnezeu si cu mantuirea. Si ce mantuire mai putem ravni cand viata noastra sexuala este orientata doar spre noi, nu si spre viata copiilor pe care Dumnezeu i-a harazit, poate, familiei noastre? Planul nostru de cuplu contra planului lui Dumnezeu? Ce Biserica ar pune asa problema?...

Iar daca nu mai pot sa aiba copii, atunci nu vad care ar fi ratiunea prezervativului si contraceptiei...:) Daca nu mai pot, ce anume sa mai impiedicam cu pilula si prezervativul? Daca zicem ca deja nu se mai poate!... Asa cum fortam uneori usi deschise, acum riscam sa incuiem usi deja inchise...
(Sau poate nu am inteles bine in ce sens spui ca "nu mai pot sa aiba copii"...)

Problema ramasa in discutie ar fi ce recomanda BOR cand sotii nu mai doresc alti copii... Sa doreasca din nou!...iata ce permite BOR... Sa se refaca dragostea si sa moara egoismul si resentimentele, iar nu pruncii! Iaca, asta recomanda Biserica. (Si nici nu imi pun problema sa "verific" asa ceva, ca-mi pare strigator la cer sa cuget la plasa vreunei alternative...)
Daca sunt suparati unul pe altul, sa caute iertarea, cu orice chip. Asa cresc ei in iubire crestina.
Daca se tem de greutati si lipsuri, sa isi revigoreze credinta in Dumnezeu si sa caute solutii pentru depasirea impasului.

Frate Ioan Cezar subscriu asertiunii pertinente.

Oare ce diferenta intre cei ce cauta placerea gustului mancarii fara nutritia fireasca a hranei si cei ce cauta placerea sexuala fara rodul firesc al ei... pruncii? Nici unii nici altii nu se vor satura vreodata... dimpotriva, au toate sansele sa ajunga robi placerii.

Precum cel ce mancanca firesc si se bucura de placerea fireasca asociata mancatului (si se fereste sa cada in robia lacomiei pantecelui) si apoi isi vede de scopul vietii: mantuirea, asa este si cel care are activitate fireasca sexuala in cadrul familiei si se bucura de placerea asociata acestei activitati firesti sexuale, al carei rod firesc sunt pruncii (si se fereste de impatimirea sexuala, cumplita robie sexuala)... si nu uita ca scopul vietii este mantuirea intru dragoste.

Orice robie patimasa este cumplita, nu doar cea sexuala. Trebuie sa avem grisa sa nu fim robiti de nimic: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, trandavie, slava desarta, madrie.

Degeaba unii soti exceleaza la infranarea sexuala daca sunt robi altor patimi!

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.