”Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune urmatoarele despre curatenia trupeasca a celor doi soti: "Barbatul si femeia sa nu se afle in pofta trupului, nici sambata, nici Duminica, ca in aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Insa sambata pentru sufletele celor morti, iar Duminica pentru Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Insa aceasta sa fie cu intelegerea amandurora, adica sa fie cu voia barbatului si a femeii " . Iar in Molitfelnical mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre infranarea trupeasca a sotilor : " In cele patru posturi, precum si miercurea si vinerea este bine ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca, ca semn ca iubim pe Dumnezeu". - Convorbiri cu Pr Cleopa

”Infranarea statornica este temelia moralei crestine; dar nu orice infranare, ci numai aceea inchinata Domnului si implinita cu intelepciune, dupa dreptatea legii lui Dumnezeu. Toata faptura este buna si vrednica sa fie folosita de om. Dar nu toti oamenii sunt facuti pentru toate lucrurile din lume. " Toate imi sunt slobode, dar nu toate imi sunt de folos " ( I Corinteni 10, 23 ) . De aceea, crestinul care se foloseste de lumea aceasta trebuie sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea, " Ca chipul lumii acesteia trece " ( I Corinteni 7, 31; I Timotei 4, 4; Tit 1, 15 ) . Indeosebi clericii, ca si apostolii de odinioara, trebuie sa fie tuturor pilda de infranare ( VI Ecumenic 12,13,18, 30 ) , spre slava lui Dumnezeu, spre folosul aproapelui si spre mantuirea lor ( Fapte 20, 34-35; I Corinteni 9, 12 si 27; Tit 1, 7; 2, 6; I Petru 1, 6 si 13 )”. - Convorbiri cu Pr Cleopa

Și unde e drepta gândire aici? Unde e discernământul? Cum Îl urmezi pe Hristos? Ce a făcut El în cele 40 de zile? S-a îngriji de trup sau de suflet și rugăciune? Și încă ce post!!! E greu ”nea Fănică” cu dreapta gândire.

Adum-mi și mie conntextul în care Sf Ioan Gură de Aur a spus așa ceva și hai să-l analizăm.
Apropo crezi că alți duhovnici nu l-au studiat pe Sf Ioan Gură de Aur? Sau crezi că ei poruncesc abstinența în posturi din neștiință? Tu crezi că duhovnicii de la mănăstiri sunt proști?

Veșnica scuză. Neputința trupului. Păi pune-l la muncă frate, că de aceea ți-a dat Dumnezeu voință, rugăciune, post, ca să poți să birui trupul cu neputințele lui. Iisus Hristos, întrupat în om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din ceruri, iar biruinţa ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm şi noi ca El. Vezi? Hristos ca om întrupat a biruit, nu ca Dumnezeu.

Iartă-mă că îți spun, dar vorbești mari prostii. Ai făcut aici un mare ghiveci. Da, un mare ghiveci. De unde ai scos tu cu concluziile astea? Nu ai înțeles nimic din ceea ce spun Pr Arsenie Boca și Pr Paisie Aghioritul, pe care de altfel tu îi amintești. Hai să vedem ce spune spun ei cu privire la perioda sarcinii și alăptării:

Pr Arsenie Boca ne sfătuiește: ”Toată vremea sarcinii şi a alăptării, barbatul trebuie sa se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu”.

Părintele Paisie Aghioritul ne spune: ”Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.
Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor”.

Deci de unde ai scos tu elucubrațiile astea?
“La convieţuirea căsătoriţilor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ”[/i]. Deci la conviețuirea căsătoriților se referă părintele și nicidecum la perioada sarcinii sau alăptării. Încearcă să faci diferența. Mari PROSTII ai putut scrie...iartă-mă că-ți spun dar asemenea concluzii RAR am mai întâlnit.

Ce faci? Mai bine taci!!!! Hai să dăm un copy/paste din ”Viața de familie” - Pr Paisie Aghioritul.

Înfrânarea în viaţa de căsătorie

Dumnezeu “pe toate le-a făcut bune foarte” (Fac. 1, 31). Bărbatul simte o atracţie firească spre femeie şi femeia spre bărbat. Dacă nu ar fi existat această atracţie, niciodată nimeni nu s-ar fi încumetat să facă familie, ci s-ar fi gândit la greutăţile pe care le-ar fi întâmpinat mai târziu cu creşterea copiilor, etc. şi nu ar fi hotărât să pornească pe această cale.

După căderea celor întâi zidiţi, cugetarea trupească ar fi putut fi la unii oameni de cinci la sută, la alţii zece, treizeci, etc., însă astăzi unde se mai află oameni care să aibă numai cinci la sută cugetare trupească, adică să aibă o cugetare curată. Cu toate acestea, tuturor oamenilor li s-a dat de la Dumnezeu posibilitatea să ajungă la nepătimire, dacă se nevoiesc cu mărime de suflet.

Cei căsătoriţi, fiindcă duc o viaţă conjugală, nu sunt îndreptăţiţi să uite că omul nu este numai trup, ci este şi duh, şi să trăiască astfel fără frâu. Ci trebuie să se nevoiască pentru a-şi supune trupul duhului. Iar dacă vor încerca să trăiască duhovniceşte, sub povăţuirea duhovnicului lor, vor începe să guste încet-încet bucurii şi mai înalte, duhovniceşti, şi nu le vor mai căuta pe cele trupeşti. Soţii au datoria să se nevoiască pentru a se înfrâna, ca să nu transmită pati*ma trupească şi copiilor lor. Un copil ai cărui părinţi au multă cugetare trupească are de mic astfel de încli*naţii, pentru că ia cugetare trupească de la ei. La început ea este slabă, ca şi toate celelalte patimi ce se moştenesc – ca urzica care, atunci când o plantezi, o poţi lua în mână, dar când se măreşte înţeapă – dar se poate vindeca de către un duhovnic bun care are dis*cernământ. Iar dacă nu o taie la o vârstă mică, va tre*bui să se nevoiască mult să o taie atunci când ea va creşte.