..o sa le treaca unora,e destul de periculos.si noi ascultam mult rock si eram deprimati,tin minte ca si eu imi "vopseam "suvite de par cu cerneala,unghii facute cu oja amestecata cu tus si blugii taiati cu lama de sus pana jos.,dar era mai mult o imagine de fatada,imi placea sa sochez,s-o enervez pe mama,plecam din casa si-mi manjeam bocancii cu noroi din ghiveciul ei de flori..dar nu faceam alte tampenii eram cu muzicile si cu hainele stridenta,nu cred ca ma purtam rau cu coelgii sau cu oamenii de langa mine.Aveam vreo 22 de ani dar la fel de imatura ca unul din asta de 15 ani,fiecarevarsta cu teribilismele ei.Problema mea erau parintii prea conservatori si dorinta mea de a-mi crea o peronalitate unica,diferita de a lor.Eu m-am autoeducat,mi-a placut psihologia si am inceput sa ma cunosc mai bine citind.Asa s-a produs incet-incet schimbarea..iar schimbarea radicala cand l-am cunoscut pe IIsus Hristos,apoi pe sotul meu.
emo este un curent care o sa fie inlocuit de altele si altele niciodata nu se va termina,trebuie doar sa fim alaturi de copiii nostri mai ales de adolescenti(sa-i supraveghem discret,sa aiba incredere in noi,sa nu le impunem cu forta modul nostru de a privi lucrurile,sa fim empatici)...deja mi-e teama cand ma gandesc ca vor creste copiii mei,in ce lume nebuna traim....trebuie sa fim alaturi de ei cu rugaciunea mereu,daca vom izbuti sa-i invatam de mici sa-l aiba pe Dumnezeu alaturi cred ca tentatiile nu vor mai fi atat de mari.sau vor fi?:dontgetit:
|