[catalin2]

Avem şi alte citate din Sfinţii Părinţi care ne arată un lucru foarte interesant: şi ei combăteau în vechime ceva înrudit cu teoria modernă a evoluţiei. Era ideea eretică că sufletul omului a fost creat după trupul său. Aceeaşi idee e învaţată astăzi de către "evoluţioniştii creştini", deşi, desigur, vechea erezie nu e identică cu teoria modernă. Cei ce învăţau vechea erezie îşi intemeiau ideea pe o interpretare greşită a Facerii II, 7: Şi a plăsmuit Dumnezeu pre om ţărână luând din pământ, şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă, şi s-a făcut omul cu suflet viu. Chiar şi astăzi, "evoluţioniştii creştini" se folosesc de acest pasaj şi spun că "Aceasta înseamnă că omul a fost mai întâi altceva, iar apoi a devenit fiinţă omenească".
În vechime, falsa idee că sufletul a fost creat după trup era pusă în contrast cu ideea opusă - şi la fel de falsă - a preexistenţei sufletelor. Sfinţii Părinţi, respingând ambele teorii, au afirmat limpede că sufletul şi trupul omu­lui au fost create simultan. Iată ce scrie Sfântul Ioan Damaschin: "Trupul şi sufletul au fost făcute deodată, iar nu întâi unul şi apoi celălalt, după cum în chip prostesc afirmă Origen." (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica)
Sfântul Grigorie al Nyssei, respingând ambele teorii, intră în mai multe amanunte. El descrie întâi ideea lui Origen despre preexistenţa sufletelor, adică faptul că sufletele "au căzut" în lumea noastră: "Unii dintre înaintaşii noştri, care au scris tratatul Despre principii, sunt de părere că sufletele au existat mai demult ca un popor într-o anumită ţară, dar că şi acolo le-au fost puse în faţă modelele pentru rău şi bine. Atâta vreme cât sufletul stăruie în bine, el rămâne străin de legaturi trupeşti; dar când pierde legătura cu binele, din clipa aceea el alunecă spre viaţa de aici, de pe pământ, şi aşa ajunge să se mărginească la trup. (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului)
Apoi, Sfântul Grigorie descrie cealaltă erezie, care corespunde cu ideile "evoluţioniştilor creştini" moderni: "Alţii, dimpotrivă, se ţin strâns de istorisirea lui Moisi în legătură cu facerea omului şi susţin că, judecând după trup, sufletul e mai tânăr decât trupul, întrucât Domnul a luat întâi ţărână din pământ şi din ea a plăsmuit pe om, şi abia după aceea a suflat în el suflare de viaţă. Prin aceasta, scriitorii pomeniţi voiau să dovedească cum că trupul e mai de cinste decât sufletul, întrucât acesta a fost vârât într-un trup plăsmuit înainte. Ei mai spun că sufletul a fost făcut pentru trup, ca lucrul cel plăsmuit să nu rămână fără suflare şi fără mişcare, şi că tot cel plăsmuit pentru altul e oricum de mai puţină cinste decât cel pentru care a fost făcut." (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului) Cu siguranţă ca teoria descrisă, deşi într-un alt climat de idei, este foarte apropiată de ideea evoluţioniştilor moderni că materia este cu adevărat pe primul loc, iar sufletul este secundar.

Sfântul Grigorie al Nyssei respinge această teorie astfel: "Nu susţinem nici părerea că omul a fost plăsmuit de Cuvântul cel dumnezeiesc sub forma unei statui de lut pentru care a fost creat mai târziu sufletul (căci, dacă ar fi fost aşa, atunci, într-adevăr, sufletului înzestrat cu putere de judecată i-ar fi fost dat un rang mai mic decât chipului pământesc); ci, mai curând, întrucât omului îi recunoaştem o singură existenţă, formând un tot unitar, chiar dacă e alcătuit din trup şi din suflet, ar trebui să spunem că şi începutul existenţei sale e unul singur, acelaşi pentru amândouă părţile, altfel ar trebui să spunem că, dacă trupul a venit înainte şi sufletul după aceea, omul e în acelaşi timp şi mai bătrân şi mai tânăr decât sine însuşi. (...) Întrucât deci, după cuvântul Apostolu­lui, firea noastră este îndoită, cuprinzând pe omul din afară şi pe cel dinlăuntru, dacă unul ar fi fost cel dintâi şi dacă celălalt ar fi venit numai după aceea, puterea Ziditorului s-ar fi dovedit a fi nedeplină, nefiind îndestulătoare spre a crea firea omului dintr-o dată, ci ar fi dezbinat lucrarea, purtând grijă pe rând de fiecare jumătate." (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului)